poem-secundă

Alex, ai un stil aparte, deloc plictisitor. Scrii proaspat si nu incarci deloc textele. Te felicit pentru acest poem-secunda, unde timpul isi construieste un templu de iubire. Geneza sau sfarsit, totul este in mainile noastre daca trairea ne este senina.

Îmi place să regăsesc secunda din trupul poemului, cea prin care pășești fără pantofi, ascuns, ghemuit în lumina cea care vede înainte de a avea ochi.
Doar două mici hiatusuri: \"iată-tărâmul\", ar merge mai bine: \"privește tărâmul\", pentru a evita repetiția Tă-tă. Și e tastat eronat cuvințelul \"tarnsformă\". Îți spun eu, tocmai fiindcă sunt măreață în erori de tastat. Așa măcar mă învăț și eu minte. ;)
În ansamblu, acest mic poem despre eternitate mă face să revin un pic la viața cea de lumină.
Mulțumesc.

Ela

imparateaso si ela, va multumesc pentru faptul ca nu m-ati uitat. mi-ati creat o mare bucurie

adina,iti multumesc pentru cuvintele atat de frumoase la adresa mea. nu ma asteptam ca acest text al meu sa atraga astfel de cuvinte. de fapt incerc sa ma perfectionez, si scriu chiar daca nu sunt multumit de ceea ce scriu. pt ca daca pierd si acest minim antrenament......e foarte greu. te mai astept

ela, iti multumesc ca m-ai atentionat. trebuia de fapt sa las o virgula intre iata si taramul: pe tărâmul, iată, tărâmul acesta nou. am corectat typo-ul. ma bucura trecerea ta intotdeauna si te mai astept

,