gândești femeia

Uite un licurici cu adevarat curajos!! :))
Nu puteam sa citesc si sa nu las un semn, nu la asa ceva, unde am ramas duuusa pe ganduri, muta, unde am vazut si eu cum scrii, si ca eu sunt un NIMIC pe langa tine...
si nu numai pe langa tine.. Am sa ma las naibii pana si de personale..
La ce am citit eu aici, si nu este nici-un comentariu, adica, vroiam sa zic, nu a zis nimeni \" FELICITARI!!! Sigur, faptul ca este o poezie recomandata, ascunde niste felicitari in spate, dar colegii tai tac..
\"cutezatoare concluzie\"...
Nu pot da exemple din ce mi-a placut, pentru ca TOT mi-a placut!
Eu ma las de incercari, gata, pana aici, la acest poem mi-a fost, soarta mea e decisa...Si asta e notata, pusa bine..
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/129414/index.html
si sa stii ca niciodata n-am mai facut asa ceva...
Felicitari, Livia!

licurici mic

ok. să ne concentrăm un pic. ia citește:

\"ne sărutam câteodată așa ca doi copii pe obraji\"
\"și mâinile plâng spre iertare răstignită\"
\"tu îmi clipocești în valuri mici răspunsuri\"
\"învățăm împreună cum se răsare în fiecare zi\"

aceste versuri sunt din poezii diferite ale Licuriciului. ar fi desigur și altele, multe altele, dar suntem grăbiți, ca de obicei.
acum, eu mă bucur că îți plăcu poema, dar ai exagerat rău, de rușinezi neamul licuricilor. ce e nebunia asta? normal că vei renunța la \"personale\", scrii \"poezie\" în dreptul lor. prima impresie a fost că ironizezi, că nu îți place, zău :) și să mai știi că e mult NIMIC pe lângă mine, dar nu ești tu acela.

tu ești licuric. aduci lumină. eu doar ți-am reamintit!

mâine dimineață, la prânz, oricând, vreau să te citesc.
te rog.
și să știi că nu prea fac așa ceva.

prietenesc,
Livia

Gîndești bărbatul! Cu gînd de femeie, cu un zîmbet îngăduitor. Bărbat stînjenit și stîngaci, nesigur și șovăielnic, măsurat mereu tandru-ironic din cap pînă-n picioare, bărbat împiedicat de starea de suflet nătîngă. Și încă joc de laș-voluptuoase amînări provocatoare, transfuzii instantanee în cuante de sînge și iluzii. Totul vibrează transparent, trădat, simptomatic, nimic nu se spune pentru că totul ne spune.

Inteligența e praf și pulbere. Parafrazînd pe Nichita, îndrăgostitul ca și soldatul nu are viață personală.

Iata un text care incearca nu cu totul sa fuga de rasfaturile literaturii nepropunandu-si mari rafinamente lirice.
Mi-a placut doar mijlocul discursului. Incipitul este cade in derizoriu din start deoarece amintesti de poezie ca sa faci poezie, procedeu utiliyat deja abuziv pretutindeni, aici și aiurea (poate se vrea spus putin nevrotic, dar nu este asa!) iar finalul l-as traduce cam asa, „de parfumul ei de seara sa mori”! Ma rog, nu e textul meu.
Mijlocul e bun si rostirea vine din interior, fiind o concretizare, mi-ar placea mie sa spun, brutala a unei relationari cu celalalt si cu propriile sentimente și perceptii.
Una peste alta, un text care mi-a placut, chiar daca schelaria si artificiile de constructie nu m-au lasat să mă entuziasmez așa ușor.

Corneliu, doar nu crezi că mai pot adăuga ceva la comentariu pentru că, da, analiza ta are puterea de a ajunge în momentul scrierii mele, descifrând-o. Cele mai multe necazuri vin din neînțelegeri. E deci minunat că mă înțelegi, despre inteligență și conceptualizarea sentimentelor vrui să zic, despre prizonieratul lor în închisorile gândirii. Ieri am simțit așa. Desigur, mâine pot face elogiu logicii. O prietenă de cuvinte de aici spunea că simte căutarea mea. Și da, caut. Învăț. :) Mulțumesc.

Bazil, am luat comentariul în serios și am notat unde sunt problemele. Da, mai ales începutul.
Îmi place cum ai zis de parfum: ideea mea era însă de perpetuă pârjolire :) nicidecum de un parfum din acela de seară, ținut în sticluțe ingenioase. Deh, Bazil, ale tinereții miresme... Cât despre \"nu m-au lăsat să mă entuziasmez așa ușor\"... parcă l-aș adăuga vers la poezie. Este în ton cu ea :) În traducere, îți mulțumesc mult, iar trecerea ta mă onorează și mă ajută pentru încercările de scriere din viitor! Vei vedea :) !

prietenesc,
Livia