ulise

las semn aici și tu să înțelegi că am citit toate poemele. inclusiv cel ultim, sinucigaș. acesta însă m-a ajuns. adică a ajuns aproape de mine. am mai scris un comentariu mai devreme, dar a dispărut din lipsă de titlu. am făcut bine că am așteptat, ai postat altele. cred în simplitatea asocierii cuvintelor și în puterea imaginilor. de asemenea, în spatele fiecărui poem am găsit o idee. rotundă și grea, deseori. \"ulise\" îmi place cel mai mult pentru că (să nu te superi) simt că de aș fi avut destulă pace, aș fi scris la fel. comentariile sunt subiective. nu văd de ce aș încerca să fac să pară altfel.
așadar, Cristianule, poate că uneori mi-ar plăcea să dezvolți, dar cred că e mult mai bine așa. haina poemelor tale este albă.
și curată.

prietenesc,
livia

am coborat pe link la tine (am mai trecut pe acolo dar, de multe ori, ca si in alte cazuri, fie au spus altii ce era de spus, fie cuvintele mele nu gaseau fondul emotiei traite la lectura); am trecut, m\'am dus direct la biografie si am inteles, am, de fapt, gasit un raspuns: am urmat traiectorii apropiate (vezi \"jurnalul\" meu \"de la Sarajevo\"), e firesc sa gandim apropiat. Multumesc pentru vorbe, mi le\'ai scrijelit pe suflet direct si le aud la concurenta cu recitalul de greier si brotacei venind dinspre gradina.

prietenesc si colegial,
Cristian