DCDacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
Bucuresti
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
în preajma turnului, blândă trezire.
lumina. lumânări sau soare?!
cum se deschid drumurile cu încăpățânare?!
mă chinuie posibilul răspuns.
Florin,
Aflai de la Dana și,deși am vrut să scriu comentariu aici, înainte de a afla, acum am un motiv în plus: Mulți și sănătoși ani, cu pace!
prietenesc,
li
lumina. lumânări sau soare?!
cum se deschid drumurile cu încăpățânare?!
mă chinuie posibilul răspuns.
Florin,
Aflai de la Dana și,deși am vrut să scriu comentariu aici, înainte de a afla, acum am un motiv în plus: Mulți și sănătoși ani, cu pace!
prietenesc,
li
Pe textul:
„Am dormit destul" de Florin Andor
0 suflu
ContextSugerez mutarea munților din loc.
Și o redecorare a pereților, cu tot cu îndepărtat de tencuială veche. Igrasia se poate vindeca. Chiar și a sufletului fiind.
Cred în durerea acestei simple imagini:
\"camera noastră fără tine\". E reală. Bunicul spunea așa după moartea bunicii: \"Cum să mai locuiesc în camera asta, fără ea?!\". Și a urmat-o degrabă.
Mâinele e trecut când te aștepți la același lucru
de la el. Când nimic nu te mai poate surprinde. Sau uimi.
E trist poemul. Cred.
Sper într-un mâine
care să ajungă.Să iasă din trafic, să zboare
și să ajungă.
Unde este așteptat.
prietenesc,
li
Și o redecorare a pereților, cu tot cu îndepărtat de tencuială veche. Igrasia se poate vindeca. Chiar și a sufletului fiind.
Cred în durerea acestei simple imagini:
\"camera noastră fără tine\". E reală. Bunicul spunea așa după moartea bunicii: \"Cum să mai locuiesc în camera asta, fără ea?!\". Și a urmat-o degrabă.
Mâinele e trecut când te aștepți la același lucru
de la el. Când nimic nu te mai poate surprinde. Sau uimi.
E trist poemul. Cred.
Sper într-un mâine
care să ajungă.Să iasă din trafic, să zboare
și să ajungă.
Unde este așteptat.
prietenesc,
li
Pe textul:
„mâine a trecut" de Cristian Oravitan
0 suflu
ContextMi se pare absolut normal ca la mare asta să fie culoarea :) Glumesc. Știu însă că albastrul este, într-adevăr, culoarea afectivului (zic specialiștii!)
Acum mai serios, susțin că îmi sunt plăcute ultimele versuri ale poemei, pentru că primele îmi par ușor diluate. Adică, nu știu, așa simt mereu când te citesc, cum că nu ai curajul de a duce sentimentul-cuvântul până la capăt. E posibil să mă foarte înșel.
Așadar, finalul:
\"cenușă a ajuns scrisoarea
pe care o scrii
pe care o scriu\" ... care cred că ar fi mai ajutat dacă ai folosi o mică elidare \"pe care-o\", așa, pentru recitare din gând.
prietenesc,
li
Acum mai serios, susțin că îmi sunt plăcute ultimele versuri ale poemei, pentru că primele îmi par ușor diluate. Adică, nu știu, așa simt mereu când te citesc, cum că nu ai curajul de a duce sentimentul-cuvântul până la capăt. E posibil să mă foarte înșel.
Așadar, finalul:
\"cenușă a ajuns scrisoarea
pe care o scrii
pe care o scriu\" ... care cred că ar fi mai ajutat dacă ai folosi o mică elidare \"pe care-o\", așa, pentru recitare din gând.
prietenesc,
li
Pe textul:
„Dragoste albastră" de Gabriela Marieta Secu
0 suflu
ContextUn poem despre cădere,
despre curajul transhumanței
și al schimbării.
Nu m-am gândit niciodată că verdele este călător,
nomad sau
mai bine zis, nu am știut să spun așa.
Toamna din trup este, pentru mine, semn de pârg,
de copt,
de numai bun pentru înfingere de dinți.
În gutui :)
Cred că toamna de care zici este una izbăvitoare.
Cred că e un soi de primăvară inversată.
Asumată.
O defrișare a sinelui.
prietenesc,
li
despre curajul transhumanței
și al schimbării.
Nu m-am gândit niciodată că verdele este călător,
nomad sau
mai bine zis, nu am știut să spun așa.
Toamna din trup este, pentru mine, semn de pârg,
de copt,
de numai bun pentru înfingere de dinți.
În gutui :)
Cred că toamna de care zici este una izbăvitoare.
Cred că e un soi de primăvară inversată.
Asumată.
O defrișare a sinelui.
prietenesc,
li
Pe textul:
„e-atata toamna-n trupul tau" de Ion Nimerencu
0 suflu
ContextTed,
Ce faci tu, chiar tu, ca să schimbi ceea ce nu îți convine sau ceea ce știi că nu ar trebui să fie așa cum se vede?!
Vrei să schimbi ceva, Ted?
Ce faci tu, chiar tu, ca să schimbi ceea ce nu îți convine sau ceea ce știi că nu ar trebui să fie așa cum se vede?!
Vrei să schimbi ceva, Ted?
Pe textul:
„Virgil Diaconu și o subiectivitate întârziată" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextAș vrea eu, Corneliu. Fragede aripi.
Vezi bine că poezezi prin comentarii.
Eu aș zice să o iei mai în serios.
Poezia.
A ta poezie.
:) prietenesc,
li
Pe textul:
„soare sub plapumă" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextdedalule,
eu cred că aș putea valsa pe balada aceasta,
deși nu cred că baladele sunt de valsat,
dar ce-mi pasă mie?!
Am și vers preferat:
Rotunjind curbura nordului spre sine
dar asta se numește defrișare fără sens.
Se dansează cu totul :)
Încânare legănată, mută,
grăbită,
prietenesc,
li
eu cred că aș putea valsa pe balada aceasta,
deși nu cred că baladele sunt de valsat,
dar ce-mi pasă mie?!
Am și vers preferat:
Rotunjind curbura nordului spre sine
dar asta se numește defrișare fără sens.
Se dansează cu totul :)
Încânare legănată, mută,
grăbită,
prietenesc,
li
Pe textul:
„Baladă pentru" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextÎmi place atitudinea acestui poem căreia, oho, nu pot, nu pot să îi dau crezare.
Acest refren \"uită-mă\" e îndemn de aducere aminte.
De neuitare.
Îmi plac imposibilitățile acestui poem,
gen infinitele adunate
ora 25
și chiar rochia de mireasă.
Nu îmi place expresia \"golurile imense\" pentru adjectivul \"imense\". Desigur, e o părere mică.
Îmi mai plac scoicile tale
care rodesc
chiar și în tăcere.
Imagine pentru care te invidiez un pic,
adică e numai bună de așezat în șirag la gâtul
tăcerilor posibile.
Nici \"paloarea trupului\" nu îmi place. Dar de data asta nu mai știu să explic de ce. Poate pentru că suflul poeziei e viu, iar paloarea e numai pentru obraji. Pentru trup, ai tu alte cuvinte.
De pildă, \"culori metamorfozate în palmă\".
Mă gândesc că în palmă culorile se transformă în drumuri ghicite
de ochi cu poftă de văz.
Diana, eu mai și aberez,
dar, ce voiam să spun e că îmi place atitudinea poemului tău
sfidător-rugătoare.
E așa?! :)
prietenesc,
li
Acest refren \"uită-mă\" e îndemn de aducere aminte.
De neuitare.
Îmi plac imposibilitățile acestui poem,
gen infinitele adunate
ora 25
și chiar rochia de mireasă.
Nu îmi place expresia \"golurile imense\" pentru adjectivul \"imense\". Desigur, e o părere mică.
Îmi mai plac scoicile tale
care rodesc
chiar și în tăcere.
Imagine pentru care te invidiez un pic,
adică e numai bună de așezat în șirag la gâtul
tăcerilor posibile.
Nici \"paloarea trupului\" nu îmi place. Dar de data asta nu mai știu să explic de ce. Poate pentru că suflul poeziei e viu, iar paloarea e numai pentru obraji. Pentru trup, ai tu alte cuvinte.
De pildă, \"culori metamorfozate în palmă\".
Mă gândesc că în palmă culorile se transformă în drumuri ghicite
de ochi cu poftă de văz.
Diana, eu mai și aberez,
dar, ce voiam să spun e că îmi place atitudinea poemului tău
sfidător-rugătoare.
E așa?! :)
prietenesc,
li
Pe textul:
„nu mă băga în seamă azi" de Sara Nagy
0 suflu
ContextRăbdare și tutun. Vicioasă îndeletnicire, poezia.
Simplitatea ideii și întoarcerea la țigările de foi,
adică la FOI,
adică la cuvinte.
Cred că ai fi putut continua pe linia acestei idei,
deși nu este nici originală, nici prea agreată (mai ales de către nefumători).
Mă bucur să te întâlnesc, voi mai scotoci pe pagina ta.
prietenesc,
li
Simplitatea ideii și întoarcerea la țigările de foi,
adică la FOI,
adică la cuvinte.
Cred că ai fi putut continua pe linia acestei idei,
deși nu este nici originală, nici prea agreată (mai ales de către nefumători).
Mă bucur să te întâlnesc, voi mai scotoci pe pagina ta.
prietenesc,
li
Pe textul:
„Vicii" de Elena Malec
0 suflu
ContextAcum îmi este greu să mă hotărăsc ce îmi place mai mult:poezia sau proza (ta)?!
Aleg să îți scriu aici pentru savoarea lecturii și pentru incapacitatea mea voită de a-mi lua ochii de pe ea.
Cred că personajul tău oscilează între un soi de ironie și atașament, iar asta reiese din modul în care, dincolo de descriere, emiți păreri în legătură cu mica dramă a prietenului părăsit de curând. Sau părăsitor, cine știe?!
Dincolo de alcool și castraveciorii murați, consider părticica ta de proză ca având suficientă forță pentru a continua, așa, episodic, cu o altă mahmureală epică. :)
Mai mult decât atât, cotidianul, faptul cotidian, cu toate elementele lui, de decor și ideatice, e surprins cu îndeajuns de multă fidelitate, ceea ce face din textul tău - unul credibil.
De aceea, te voi mai citi.
Inclusiv prin poezii.
prietenesc,
li
Aleg să îți scriu aici pentru savoarea lecturii și pentru incapacitatea mea voită de a-mi lua ochii de pe ea.
Cred că personajul tău oscilează între un soi de ironie și atașament, iar asta reiese din modul în care, dincolo de descriere, emiți păreri în legătură cu mica dramă a prietenului părăsit de curând. Sau părăsitor, cine știe?!
Dincolo de alcool și castraveciorii murați, consider părticica ta de proză ca având suficientă forță pentru a continua, așa, episodic, cu o altă mahmureală epică. :)
Mai mult decât atât, cotidianul, faptul cotidian, cu toate elementele lui, de decor și ideatice, e surprins cu îndeajuns de multă fidelitate, ceea ce face din textul tău - unul credibil.
De aceea, te voi mai citi.
Inclusiv prin poezii.
prietenesc,
li
Pe textul:
„Mâine dimineață am fost mahmuri" de Cristian Oravitan
0 suflu
ContextMulțumesc, Corneliu.
Poemul meu despre degete s-a născut dintr-o ALTÃ fantezie de-a mea și de-a altora conform căreia nu ochii,
ci mâinile ar spune multe despre om. :)
Comentariul tău vorbește despre poetul din tine.
Mâinile mele tac.
prietenesc,
li
Poemul meu despre degete s-a născut dintr-o ALTÃ fantezie de-a mea și de-a altora conform căreia nu ochii,
ci mâinile ar spune multe despre om. :)
Comentariul tău vorbește despre poetul din tine.
Mâinile mele tac.
prietenesc,
li
Pe textul:
„poem cu degete" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextDaniel,
Se pare că ai început să pescuiești.
Cu firul întins al sinelui în apele tulburi ale realității.
Dobrogeană de la Dunăre Deltă fiind, mă prind că te pricepi la dansul cu delfinii și la săritul de pe o stâncă pe alta.
Proorocitul iubirii pe munți îngelozește natura.
Natura umană. Cea incapabilă să traducă iubirea
liber și deschis.
Cea încă prinsă în năvoadele grele ale îngrădirilor sociale.
Aș lăsa la sfârșit numai : \"e rândul tău\". Nu-mi cere să explic de ce.
prietenesc,
li
Se pare că ai început să pescuiești.
Cu firul întins al sinelui în apele tulburi ale realității.
Dobrogeană de la Dunăre Deltă fiind, mă prind că te pricepi la dansul cu delfinii și la săritul de pe o stâncă pe alta.
Proorocitul iubirii pe munți îngelozește natura.
Natura umană. Cea incapabilă să traducă iubirea
liber și deschis.
Cea încă prinsă în năvoadele grele ale îngrădirilor sociale.
Aș lăsa la sfârșit numai : \"e rândul tău\". Nu-mi cere să explic de ce.
prietenesc,
li
Pe textul:
„Am să arunc năvodul mai la adânc" de Daniel Puia-Dumitrescu
0 suflu
ContextGeta de Adam,
Să tot fiu \"urmărită\" așa :) Glumesc.
Să știi că nu e ușor cu fanteziiLi-urile mele, mai ales că, la un moment dat, dincolo de faptul că ăsta e doar un amărât de subtitlu, trebuie produse unele schimbări în registru, că zice lumea că scriu numai și numai și numai despre ... și tot despre ... și iar despre.
Și mie mi se pare că fiecare zi în li e altfel. :)
Mulțumesc.
prietenesc,
li
Să tot fiu \"urmărită\" așa :) Glumesc.
Să știi că nu e ușor cu fanteziiLi-urile mele, mai ales că, la un moment dat, dincolo de faptul că ăsta e doar un amărât de subtitlu, trebuie produse unele schimbări în registru, că zice lumea că scriu numai și numai și numai despre ... și tot despre ... și iar despre.
Și mie mi se pare că fiecare zi în li e altfel. :)
Mulțumesc.
prietenesc,
li
Pe textul:
„poem cu degete" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextNu cred că e mai aspră poezia azi. De fapt, nu pot să compar norul cu instrumentele mele de tortură. Nu înseamnă aă am renunțat la nor, ci, mai degrabă, că simțirea mea se traduce dincolo de el.
\"petala cu răspuns\" îmi este o ideea dragă aici.
ca un copil din flori :)
cuvinte nenăscute încă pentru somnul lui.
mulțumesc.
li
\"petala cu răspuns\" îmi este o ideea dragă aici.
ca un copil din flori :)
cuvinte nenăscute încă pentru somnul lui.
mulțumesc.
li
Pe textul:
„instrumente de tortură" de Dacian Constantin
0 suflu
Context\"apoi îndoaie atent un colț\" - îmi este mie versul în care poezia capătă acel nu știu ce care mi-o face deoebită. Probabil intensitatea. Probabil lumina. Probabil tensiunea. Nu știu să explic asta.
Marsupiul e un adăpost, dar doar temporar. Știi, nu?
(spun asta pentru că am început să urăsc cărțile... sau, mai degrabă foamea cu care mergeam la ele)
Cărțile tale sunt pliurile ființei.
Așa îmi place să înțeleg.
(\"încă o dată\")
prietenesc,
li
Marsupiul e un adăpost, dar doar temporar. Știi, nu?
(spun asta pentru că am început să urăsc cărțile... sau, mai degrabă foamea cu care mergeam la ele)
Cărțile tale sunt pliurile ființei.
Așa îmi place să înțeleg.
(\"încă o dată\")
prietenesc,
li
Pe textul:
„cărțile mele" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextDana,
Așa cum mi-a spus o bună amică azi, în locul lui \"mihai\" putea fi orice nume: putea fi Gabriel, de pildă, dar instrumentele de tortură rămân aceleași. A le simți lama rece și puterea e un exercițiu de verticalitate. A le lăsa să te doară înseamnă uneori a-ți asuma riscul iubirii. Și al \"hărțuirii\" la care te supune poezia.
Poema pe care ai făcut-o este așa cum știu că ai fi scris-o tu. Dovadă că nu ai trucat nimic.
Mulțumesc pentru stea. O dau Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor și Găbițelor de aici, așteptând, în continuare, cuminte, veștile...
prietenesc,
li
Așa cum mi-a spus o bună amică azi, în locul lui \"mihai\" putea fi orice nume: putea fi Gabriel, de pildă, dar instrumentele de tortură rămân aceleași. A le simți lama rece și puterea e un exercițiu de verticalitate. A le lăsa să te doară înseamnă uneori a-ți asuma riscul iubirii. Și al \"hărțuirii\" la care te supune poezia.
Poema pe care ai făcut-o este așa cum știu că ai fi scris-o tu. Dovadă că nu ai trucat nimic.
Mulțumesc pentru stea. O dau Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor și Găbițelor de aici, așteptând, în continuare, cuminte, veștile...
prietenesc,
li
Pe textul:
„instrumente de tortură" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextDana,
Și eu mulțumesc. Nu știu ce l-a luat pe Mihai, dar e clar că l-a dus departe :) Și de poezie, și de modernism. De aceea, mă înfășor în încercarea asta de poem și declar că mihai sunt eu. :) Mulțumesc, e o bucurie că mai vii aici.
Ted,
Ochiul strălucește ca o matrice primordială, ai dreptate. Este interpretarea corectă, așa simt mereu. Oscilările mele dintre ethos și eros sunt evidente deja, speram să nu se prindă nimeni. Cineva mi-a spus că deja cuvintele mele au aceeași direcție și aceeași muzică, și că ar trebui să mai scriu și despre altele. Însă eu mă simt, așa, cum ai zis, între sentimentul datoriei (față de mine) și cel estetic. E o tranșare. O despicare.
Eu - feliată, mulțumesc.
li
Și eu mulțumesc. Nu știu ce l-a luat pe Mihai, dar e clar că l-a dus departe :) Și de poezie, și de modernism. De aceea, mă înfășor în încercarea asta de poem și declar că mihai sunt eu. :) Mulțumesc, e o bucurie că mai vii aici.
Ted,
Ochiul strălucește ca o matrice primordială, ai dreptate. Este interpretarea corectă, așa simt mereu. Oscilările mele dintre ethos și eros sunt evidente deja, speram să nu se prindă nimeni. Cineva mi-a spus că deja cuvintele mele au aceeași direcție și aceeași muzică, și că ar trebui să mai scriu și despre altele. Însă eu mă simt, așa, cum ai zis, între sentimentul datoriei (față de mine) și cel estetic. E o tranșare. O despicare.
Eu - feliată, mulțumesc.
li
Pe textul:
„instrumente de tortură" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextRăzvan,
Comentariile tale sunt mereu dovada că ai înțeles ce am scris și că, deci, ai rezonat cu încercarea mea de vers.
Uneori mă enervezi, pentru că am senzația că îmi rescrii gândurile, dar mă liniștesc imediat: îți mulțumesc pentru alunecare oarecum tacită printre gândurile mele, și spun \"tacită\" pentru că, practic, nu intervii cu nimic în ideile/cuvintele/formulările mele, ci doar mi le explici, ca într-o oglindă!
E o bucurie mereu să te văd aici.
prietenesc,
li
Comentariile tale sunt mereu dovada că ai înțeles ce am scris și că, deci, ai rezonat cu încercarea mea de vers.
Uneori mă enervezi, pentru că am senzația că îmi rescrii gândurile, dar mă liniștesc imediat: îți mulțumesc pentru alunecare oarecum tacită printre gândurile mele, și spun \"tacită\" pentru că, practic, nu intervii cu nimic în ideile/cuvintele/formulările mele, ci doar mi le explici, ca într-o oglindă!
E o bucurie mereu să te văd aici.
prietenesc,
li
Pe textul:
„instrumente de tortură" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextinsomniile lipesc guma cotidianului în păr
va trebui să ne tundem și de vise și de dorințe
să ne scurtăm eurile tuurile noiurile acelea
pe care la adunăm cu noduri în gât
seara înainte de somn
care somn?
nedormirile sunt aici
ca semn al ochilor deschiși tot mai deschiși tot mai neclipinzi tot mai uimiți
către gări către drumuri către șine
li
va trebui să ne tundem și de vise și de dorințe
să ne scurtăm eurile tuurile noiurile acelea
pe care la adunăm cu noduri în gât
seara înainte de somn
care somn?
nedormirile sunt aici
ca semn al ochilor deschiși tot mai deschiși tot mai neclipinzi tot mai uimiți
către gări către drumuri către șine
li
Pe textul:
„nedormiri" de Daniel Puia-Dumitrescu
0 suflu
ContextCozmina,
Proza ta îmi pare că trebuie citită de la sfârșit către început... și îmi pare o poezie.
Ai totuși finețea descriptivului și o îmbraci în lirism.De aceea spuneam că simt o poezie aici.
\"Într-o zi, am să-l leg pe dumnezeu cu mâinile la spate, ți-am spus. Uneori, până și el se mai plictisește.\"
În plus, perspectiva pe care o prezinți mi se pare proaspătă și vie. Ferită, cumva, de clișee.
Deosebit textul tău. Păcat că nu am eu nici timp, nici cuvinte bune ca să spun mai multe despre el.
Tu vei înțelege...
prietenesc,
li
Proza ta îmi pare că trebuie citită de la sfârșit către început... și îmi pare o poezie.
Ai totuși finețea descriptivului și o îmbraci în lirism.De aceea spuneam că simt o poezie aici.
\"Într-o zi, am să-l leg pe dumnezeu cu mâinile la spate, ți-am spus. Uneori, până și el se mai plictisește.\"
În plus, perspectiva pe care o prezinți mi se pare proaspătă și vie. Ferită, cumva, de clișee.
Deosebit textul tău. Păcat că nu am eu nici timp, nici cuvinte bune ca să spun mai multe despre el.
Tu vei înțelege...
prietenesc,
li
Pe textul:
„In utero" de Cozmina Ilie-Preotescu
0 suflu
Context