Dacian Constantin

ar ieși mult mai credibil pentru că mie îmi pare,
Simina Elena,
că nu ți-e teamă de asocieri primejdioase :)
deci libere

mai mult firesc mai puțin delir
ar da o mai mare credibilitate unui astfel de text

adică s-ar vedea mai bine
s-ar lipi de cititor

după mieji de nucă! :)

ați fost fermecători.

îmi plăcu mult versul: \"și vântul ce se zbuciumă ciudos în fereștile mici\", precum și subtitlul (cine le-a scris?)

ideea de nostalgici ratați de bloc e drăguță

e un text nostalgic și sprințar

nu m-am supărat
nu mă interesează ce faci
nu găsesc nimic amuzant /mai străduiește-te/
lasă ironiile cu marii maeștri
și, în general, lasă cioacele miștourile și
gingiu-mingiurile cu mine pentru că pur și simplu
n-am timp și nici chef de așa ceva

sper să fie limpede
a doua oară nu o mai spun

ci dau!

plec de lângă acest text cu o mirare băloasă

melcul meu își lasă în urmă cochilia
se vrea rebel renunță la tot și o ia de la capăt

și toate astea pentru că îl chinuie ideea
că prin sânge se poate plimba în voie
\"laptele și fierul\"

atunci când de unul singur vorbești
scriind

fermecător punctul
neliniștită rima


li

dar folosește propriile tale idei și cuvinte.

știu că poți.

Așa e, confirm.

Daniel Stuparu zis-a exact cum a zis și eu am ridicat sprânceana: concursuri, reviste?! Desigur, Daniel Stuparu are și un destul de bine pus la punct simț practic, ceea ce ne dorim și nouă. Vede finalități. Eu nu le văd! De fapt, nici nu vreau să le văd - de cele mai multe ori :) Oricum, am perceput și ironia conform căreia eu par chiorul în țara orbului, dar nu sunt deloc de acord cu ea, pentru că sunt scriitori tare valoroși pe aici și, mai ales, critici ajutători. Tu ești unul dintre ei și mi-ar plăcea să te văd mai des prin preajma textelor mele, dar, deh... Oricum, ideea principală e că am nevoie de acest atelier, altfel nu aș mai posta aici.

Și dacă știi tu și ne spui de reviste și de concursuri, zău că trimit! :)

Mulțumesc.

li

Michele de Nada,
Adalin,

Habarnam ce ziceți acolo! :)

Andrei Ruse: \"esti printre putinii autori de pe-aici unde stiu ca nu voi fi dezamagit niciodata daca intru pe pagina.\" Știi, Andrei, tot schepsisul pentru a nu fi dezamăgit și pentru a fi fericit, în general, este să nu ai așteptări!

Mădălin Săndulescu, dacă vorbești despre un vers, nu ai cum să îl strici - așa cum zici. Dimpotrivă. Data viitoare aștept să spui ce crezi, de-a binelea.

Nicolae Popa, într-adevăr unele sublinieri pe care le-ai făcut sunt intenționate în text, dar am corectat și typo. Mă ajută comentariile tale echilibrate.

Dana, cum să nu-ți fi plăcut titlul? Zău așa! :)

Anghel Pop, nu trebuie să-mi explici poanta!

Medeea Iancu, se vede că ai scris un picuț emoționat! Răspund emoției cu emoție! :)

li

Cred în puterea delicateții neschelălăinde.
Cred în vulnerabilitatea care nu se smiorcăie, ci care are puterea să înfrunte, să se depășească, trecând bariera, transformându-și, cu pumnii strânși și măselele scrâșninde, aparenta slăbiciune, într-o forță strălucitoare.

Cred în treptele pe care autorul le prezintă aici și cred că fiecare dintre noi, la momentul citirii, a putut imagina cel puțin un exemplu pentru fiecare dintre ele.

Eu văd delicatețea \"evolutivă\", de cele mai multe ori, asemeni unui piept dezgolit în fața unui tir de gloanțe care, de cele mai multe ori, pot veni chiar dinspre noi înșine. O mărturie a onestității față de noi înșine, o ghemuire solidă pe o scară proprie de valori, o încleștare întru frumos și rezonabil, o întoarecere continuă către fondul general uman.

Felicit autorul pentru felierea delicateții, fără milă, dar și cu tandrețe, în același timp.

Cred în puterea acestui eseu de a inspira.

gloria stă într-o pășire
cu rost

unde rost înseamnă gură
și unde gură
înseamnă mai mult decît
cuvînt

post scriptum: cuvîntul ÎMPLÎNT îmi pare unul dintre cele mai poetice cuvinte de pe planetă.

li

(am scris un comentariu mai lung și argumentat, dar din pricinile tehnice ale site-ului se pierdu, așa că o să rezum, Adela)

Dacă la textul tău de ieri amendam o abundență de expresie, metaforizare, epitetizări abstracte și prea multe comparații, azi am înțeles că, de fapt, așa scrii tu. Că acesta poate fi stilul/firea stilului tău, așa că ar trebui să am și puterea și răbdarea să-l descopăr. E drept că riști să pierzi cititorul, textul tău e greu, nu e lipsit de profunzime, dar devine solicitant. Astfel încât cred că scrierea ta selectează cititorii, de la sine. :)

Îmi place seriozitatea și inima discursului tău. O simt. Textul tău are o inimă zvâcnindă, de care nu se poate face abstracție. Pentru un impact mai puternic însă cred în renunțarea întărirea imaginilor prin comparații sau la exprimarea acelorași idei cu alte cuvinte. O singură dată și puternic e de ajuns, Adela. Știu că acesta este un text încadrat la Personale, de aceea te rog să ierți dacă mesajul meu îți produce vreo neplăcere, pentru că NU VREAU ASTA. Vreau doar să știi că acesta este semnul meu de citire, că te urmăresc și că, într-un fel pe care nu-s în stare să-l exprim, cred în scriitura ta, chiar dacă, la ora asta, o văd un pic mai aerisită, mai ferită de abstractizări, mai liberă. Curajoasă e. E îndeajuns de curajoasă. Are puls.

De altfel, simt că textul tău este asemeni unei călătorii cu mașina pe un drum în serpentine, deci periculos și provocator, în același timp. Și când spun asta mă refer în principal la modul de construcție al versului, la jonglările de care ești capabilă și pe care le sincer apreciez. Scrii viu, Adela, și te încurajez să o mai faci. Sunt aici.

li

că ați trecut

înseamnă ceva

de fiecare dată
altceva

li

Adela, oare cum ar fi dacă ai încerca să renunți la o prea mare abundență de epitete și comparații?! adică dacă ai putea să rupi din acest text ceea ce îți poate părea în plus, redundanțele, explicațiile?! Oare cum ar arăta aerisit?!

Mă întreb și eu. Tu decizi.

li, prietenindă

dar ai mare noroc că mă grăbesc:)

un amestec de inteligență, umor, ironie și delicatețe:) când zic delicatețe mă gândesc la primola și la lebede:)

trebuie să revin și promit s-o fac!

final excepțional :)

felicitări!

e doar o joacă, o înfumurare și apoi o resemnare

Alice pierde când nu se ia în serios

iar sarcasmul și ironia nu sunt chiar atât de ușor de
encriptat-decriptat când nu ai puterea să te iei în serios chiar și când te iei în glumă

:)

îi spun Adelei cum simt:

Adela, eu cred că nu există nici poeți majori, nici poeți minori, ci numai POEZIE.

Sau nu.

Atât.

că dacă nu există ceva autentic
o trăire
un eveniment
un fior
o vedere
și așa mai departe -
dincolo de lucruri adică,
atunci o să tac

o să pun gogonele la murat
o să-mi fac unghiile
o să ronțăi mere
o să citesc ceva
dar nu
nu o să mai scriu nimic
doar așa de trilu-lilu gingiu-mingiu iți-biți
sau de hai-li-hai-lo-ciundagă-tică-dagă-lo

pentru că
ar însemna că-mi pierd timpul
meu singurul nemilosul
și pe al vostru

astfel
măcar de atâta lucru Cornel
poți fi sigur
de faptul că aici nu există
\"invenții epice declarate\"

privirea ta îmi este de folos
ca de obicei mulțumesc deși mă încumet
să cred că scap vreau să scap
de metaforizări în exces și eu le cam
înghit cu greu de fapt nu le mai înghit
deloc

Mădălin Săndulescu tu spui
că niște cuvinte adică acestea
au reușit să te
\"elibereze de orice frustrare\":
no atunci Mădălin dacă e așa de ușor
înseamnă că nici măcar nu aveai
o frustrare

zău

:)

Zile câte or fi,
că bune om învăța
să le facem noi!

cu sau fără
minte

:)

pentru că ați adăugat voi
(și lumină și privire și văz și luciditate acestui text),
mulțumesc timpului și trăirilor
care au aici semnături cu nume de oameni.

li