Poezie
Nes(u)punere
2 min lectură·
Mediu
Linii roșii
- fire de lână împrăștiate pe dușumea
din ghemul bunicii -
încă se întretaie
cu cealaltă linie roasă până la os
a zării refugiate prin corăbii fantomă
sub valul ce îmi naște osânda;
am fost acolo
mirosea a bentonită și a mortar ca în zilele când ei
demolau și construiau uitând să mă privească
de cresc - printre fundații igrasioase, melci și cărămidă cu mușchi -
eram un pui de țigan mânjit pe obraz cu resturi de faguri sălbatici.
Mi-am privit într-o zi
auzul în oglinjoara cu urme de degete -
curgea în spirale de do major
prelungindu-se prin capilare în orizontul solemn
- cruce fragilă din mieji de nucă și viermi de mătase.
Moartea urla de plăcere în pântecele valului
amniotic trecând prin mine ca printr-un carusel gelatinos
- teren de joacă și-atât
printre gheme de lână roșie și albastră
mă desfăceam în cercurile avortate
ale copacilor uitați în dușumea.
Am crescut strâmb
din ace de croșetat măști -
ca o haină prea strâmtă pusă direct pe suflet
ca o cămașă de forță
înțelenind gordian orizontul în așteptare.
Osificat într-o cochilie de melc am uitat
să-mi ascult
privirea.
____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.
022494
0
Adela, oare cum ar fi dacă ai încerca să renunți la o prea mare abundență de epitete și comparații?! adică dacă ai putea să rupi din acest text ceea ce îți poate părea în plus, redundanțele, explicațiile?! Oare cum ar arăta aerisit?!
Mă întreb și eu. Tu decizi.
li, prietenindă