Dormitorul roz

Să zicem
că eu nu mai sunt eu,
în varianta “oficială”.

Doar am dreptul
la porțioara mea
de refulare, nu?

Plus că nici alură
de sfânt sculptat
în dantelaria
domnului din Milano
nu am.

Primul pas
al declanșării mecanismului cerebral:
pick sum1.

There’s endless possibilities,
dar numai eu le știu.

Celorlalți le revine simpla
reprezentare a unui pronume personal
feminin la persoana a-III-a.

În locul untului de arahide
lins de pe mameloane,
aleg crema de ciocolată Primola.

-partea asta ține de preludiu, evident-

Iar fundalul sonor consacrat,
Nat King Cole/Marvin Gay/Prince/Barry White
va fi înlocuit de Raluca Ciocârlan:

Așa-s băieții, umblă numai după fete,
șatene, brune, blonde sau brunete.

Ãsta e numele artistei, ce vreți?
Pentru Luca Caragiale nu va zgâriați pe ochi,
filistinilor!

Lol, de fapt acum îl plagiez
pe Heine din Școala romantică.

Așa, unde rămăsesem?

Scuzați deraierea,
mi se întâmplă des.

Știi, dragă, gâtul tău
se-aseamănă cu cel al
lebedei din Stratford,

Claviculele tale pe care
le iau ușor între dinți,
deși ramân tot oase,
par cizelate
de uneltele minuțioase ale lui Cellini.

Iar punctul G,
cu toate gemetele tale,
îmi trezește asocieri gravitaționale
legate de condițiile descrise de Orson Scott Card
în Jocul lui Ender.

Îmi place să cred
că atunci când
avem amândoi chef de hâța-hâța
asta nu înseamnă neapărat
o inventariere, cu cartea deschisă,
a tuturor posibilităților din kama sutra

Cu atât mai puțin a trailerelor de profil
vizionate în prealabil,
culese de pe net
cu download accelerator plus.

Nu aparținem speciei chițcanilor
sau altor maratoniști erotici.

Fiziologic,
știu până și cantitatea de spermă,
în centimetri cubi,
eliberată în timpul orgasmului,
(doar ne dorim cât mai multe)

Dar tot la un colibrí
care scrie cu ciocul madrigaluri
pe un fulg de zăpadă
mă gândesc.

Și n-ai decât să râzi,
tot Traian ma cheamă,

Nu Ștefan Gheorghidiu.