Poezie
de vorbă cu scrisul
1 min lectură·
Mediu
îi spun unui melc: urcă-mi
pe braț către tâmplă
mi-e dor să-ți privesc ochii lumino!
de codobelcul sensurilor nu-ți fie teamă
le voi ascunde sub cochilie
dar vino!
atât de liniște
degetele îmi strivesc cerul
mustul stelelor
aspru
ca un vin ce nu se va învechi
îmi plimbă-n sânge
laptele și fierul
în fiecare icoană din casă
cei care mă iubesc au lipit chipul meu
mamei mele i-am fost din duhul
soției mele tată-fiu-dumnezeu
cine ele este
și cine este eu
dar melcul strângându-se gheară
îmi zise:
îndeamnă-te la tăcere Tu-
fără-Þară
[.]
023.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “de vorbă cu scrisul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/213609/de-vorba-cu-scrisulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmirarea băloasă scrie pe trupul lucrurilor; ea se va transforma într-una inefabilă la soare, scriind în natura lucrurilor; mulțumesc pentru scrierea întru deslușire.
cu drag,
cu drag,
0
plec de lângă acest text cu o mirare băloasă
melcul meu își lasă în urmă cochilia
se vrea rebel renunță la tot și o ia de la capăt
și toate astea pentru că îl chinuie ideea
că prin sânge se poate plimba în voie
\"laptele și fierul\"
atunci când de unul singur vorbești
scriind
fermecător punctul
neliniștită rima
li