habarnam

de azi înainte voi veni la tine
în fiecare seară cu o pereche de șosete
din bumbac drept răsplată o să mă inspectezi
atingându-mi genunchiul cu pulpa eu o să mă prefac
că nu știu ce e asta o să mestec gumă și o să mă abțin
să fumez trotuarul ud va luci straniu în lumină și din
mijlocul străzii vor ieși aburi

când mă săruți
așa cum
tu mă săruți
simt cum pe spinările noastre
se organizează tabere militare
cineva îmi ridică tricoul
numără vertebrele o găsește pe cea responsabilă
de zbor
scutură seringa cu aghiazmă
și-nfige

moment publicitar:
deschid ochii în ochii tăi închiși
m-acoperă o buză cu respir

cu dinții foamei înfipți în ceafă
mi-aplec sânul în fața ta
ca spre o icoană

vidul acesta plin de oameni îmi râcâie prin nări în căutarea
mirosului tu marcă înregistrată

gura se umple cu aer grăsun dinții ies din pulpițele lor moi

deși cad sau mi-am dat drumul sau alunec sau habarnam ce se întâmplă
văd acoperișul că se apropie de mine
cu o lene nepăsătoare solzii lui
îmi trimit hărți de zdrelire

în gură un gust de cretă colorată
mă scrie

am ronțăit azi grisine căutându-le
în neștire capătul

aseară aș fi vrut să-ți zic că nu te-ai mai atins
de mult de mine altfel decât ca-n curtea școlii
apoi mi-am dat seama că umblu cu tine în mine
pe străzi indecent nesătul și tot acest act sexual
neîntrerupt ar trebui la naiba
să-mi ajungă sunt plină

sunt plină?

și n-o să las pe nimeni să-ți sugă degețelul
Șosețică pe nimeni n-o să las tu trebuie să-ți
plimbi iar unghia pe cerul gurii mele te rog
de fericire o să chicotească norii adică știi și tu
burțile lui dumnezeu colăceii aurele noastre înaintate
în rang

o să urc scările cu veselie câte două legând în grabă
limbile tuturor oamenilor care îmi băloșesc
umbra după care o să le spânzur la balcon
ca un steag cărnos un buchet din limbile vietăților
pe care le-am înfruntat trofeele neatinsei mele
frumuseți

va fi în sfârșit
tăcere
tăcere cu miros de pește
zburător