Cucu Constantin

Viața - cântec fără de refren Cântat afon și fara dirijor Un niciodată terminat catren Având destinul acompaniator Trăim balans și jonglerie Clovni cocotați pe sârma, sub cupolă Acolo sus,

Nu știu de ce vorbiți de încălziri globale Când tot in jur constant e înghețat De vijelii, de secetă și de pârjoale Când tot ce văd e fix și nemișcat Nu știu ce cântă popii în biserici Când

Nori reci s-au strâns deasupră- ne și ning Cu straturi tot mai groase de uitare Ne lacrimă zăpada în șiroaie Ce ne amestecă, ne-îngheață și ne sting Ceru'i senin, dar norii ni-l ascund Ca pe o

Copac al meu cu frunzele uscate Foșnetul tău în vifor se tot duce Te caută ca un șoptit în noapte Te vrea, te roaga, te seduce. Izvor țâșnind din stânca inghețată Gonind la vale peste

La margine de timp, încrengături de vise Stau și privesc în gol, cu genele închise În colțul de sub ușă am pus o lumânare Lumina ei răzbate ca palidă chemare Un milion de ani sau numai o

Azi e o zi frumoasă de divorț, Azi e o zi urâtă de iubire Umblăm tăcuți în grupuri fără soț Ce caută mereu câte-o ieșire. Azi este zi de mers la tribunal Să ne privim în ochi prin avocați Ce

La orizontul nopții mele noi zori se nasc și se revarsă Aerul proaspăt și fecund învăluie precum o briză Stelele pâlpâie mai slab și luna pare tot mai ștearsă Neon celest ce dimineața îl scoate

Pisicul de Angora are țepi pentru că este de fapt arici de câmp Cerbul carpatin are colți pentru că iarba mușcă și ea Colțul ierbii este de fapt pufos și puful

Am încercat să călăresc salamandra Dar nu am suportat focul Și m-am schimbat în trombă de vânt Dar tu te-ai schimbat în trestie Și te-ai aplecat mult mai mult decât am putut eu bate. Am

Ființa din oglindă e fără simetrie Mai caut uneori copilul care-am fost Mă simt în transformare, din ce în ce mai vie Dar totul mi se pare străin și fără rost. Atâtea chestii noi mi se ivesc pe

Sunt un balon cu aer cald Ridicîndu-mă deasupra unei lumi reci. Sunt o săgeată trasă Spre o țintă în mișcare. Sunt începuturile miraculoase și sfârșitul banal, Sunt metamorfoza, Foamea de

Am trăit iubirea noastră ca pe o gumă Mai întâi aromată, plină de gust, dulce și proaspătă Apoi din ce în ce mai greu de mestecat Imposibil de digerat Până la urmă un scuipat amorf. Mai văd

Azi clipele iar se divid Din una– două– patru– opt Aș încerca, dar chiar nu pot Să le trăiesc la infinit Secunde curg de după ușă Ca dintr-o claie de furnici Pișcându-mă, rele și mici Până

O clipă mică, eu cu tine, fată cu ochii verzi Am oprit timpul să curgă, Am împărțit același spațiu, Am respirat același aer și am devorat aceleași secunde. Ca doi meteoriți mergând spre lumi

Sunt un brad tânăr, din nou murind degeaba Agonizând tăcut, sub munți de poleială Creștini cum vă percepeți, eu am o bănuială Că voi îmi cereți viața, iubind numai podoaba. Cadouri mici,

Dacă te văd pe stradă uneori, deși nu ești Cu inima bătând, halucinând o clipă Nu crede că se poate asemenea risipă Să mă gândesc la tine, în suflet să-mi trăiești... Și poate se întâmplă în

În noapte, cumva, te-am văzut Erai lumină, era cald, Zâmbeai discret, luceai înalt Dar te vedeam ! și era mult. În noaptea asta, ne-am vorbit Și am tăcut spre dimineață Doi pinguini pe-un

Starostele răzeșimii că le-a tras pe cer gondolă Le-a vopsit și stadionul și orașul în oranj Le-a ținut echipa-n A cu pinaltiuri și deranj Îl votează moldovenii parcă-i Nord și ei busolă.

La alegeri pensionarii îl aleg, că e de treabă Dă din banii primăriei o pungă la orice babă În costum de papițoi, țopăie apoi cu brio Ca un pui decapitat pe străzile de la Rio.

Președinte zâmbăreț, specialist în emanare Emanat de specialiști în vot și manipulare Ideal conducător de cohorte de mineri Ce folos că e sărac? Toți ai lui au strâns averi

Pleoape grele îmi atârnă, somn de care nu mai scap. Obositele cuvinte ma îmbie să le tac. Gânduri grele’-mpotmolite se înghesuie în cap, Se învârt fără vreo noimă și mă bântuie

Am , de cam o săptămână , zi de zi acest coșmar: Se face că sunt la doctor și îl văd cam pus pe jar Zice că să nu mă supăr, dar ar vrea să mă pozeze Și vreo două asistente, triste, par să lăcrimeze

Clubul „Steaua” este azi club privat, profesionist De cînd Gigi-l păstorește fug băieții, în galop C-așa-i el,deștept, abil, cioban dar perfecționist Și pe ăla ce nu fuge, îl dă cu formol, pe