Zi oarecare
Plonjez în adâncimea unei zile oarecare Având ca singură protecţie o ceaşcă de cafea Înot printre minute, ce curg fără scăpare Şi ziua se prelinge, fluidă, densă, grea. Măsor cum trece ziua în
CCCucu ConstantinNeliberal
Există oameni mult mai liberali decât mine, care sunt convinși de sensul adânc și caracterul benefic al existenței paradisurilor fiscale, al conturile off shore, al francizelor de tot felul, al
CCCucu ConstantinIarnă
Norii dârdâind de ger Cern făină înghețată Nu mai este nici un cer, Nici o boltă înstelată. Tremurând fără de viață Pomi cu ramuri de cristal Au înmugurit cu gheață În decorul
CCCucu ConstantinToamnă
Neofilite frunzi blonzesc Mâncând văpaia tot mai rece A soarelui, care-n ceresc, Din ce în mai iute trece. Din crengile ce se despoaie Cad demodatele paiete Ca frunze cu miros de paie Ce
CCCucu ConstantinRumpelstiltskin și torcătoarea fermecată
Victor I-ul din Pont era din ce în ce mai îngrijorat. Oamenii din împărăție îi păreau acum, după alegeri, nesățioși și agitați ca un balaur ținut o săptămână pe salate. Păreau să aibă permanent
CCCucu ConstantinDe ziua ta
Azi a mai trecut un an, peste noi și peste viață, Te privesc și te găsesc frumoasă și neschimbată Ca și cum ar fi trecut, din destinul tău de fată Doar jumate dintr-o noapte și un pic de
CCCucu ConstantinCeas
Mi-am aruncat de câțiva ani ceasul Pentru că-mi arăta doar orele, minutele și secundele Dar nu îmi arăta direcția Din care răsar începuturile Nici orizontul spre care apune sfârșitul. Am dus o
CCCucu ConstantinUn tip special de iarnă
Un tip special de frig, în prima zi de iarnă Un tip special de iarnă, din ce în ce mai rece Pe necăzute frunze, bruma, ce nu mai trece, Se strânge-n cuști de frig, ce-ngheață și atârnă. Din
CCCucu ConstantinDerivă
Străbat oceanul cu velele umflate De vijelia timpului pierdut Și-n uraganul secundelor ratate Plutesc, mă -nvârt , adesea mă scufund. Cu ochii ațintiți spre zări și azimut Pășesc în viață
CCCucu ConstantinNoembrie prematur
Urăsc noembrie, mai ales când vine atât de devreme Nici nu am apucat să treacă vara Dar nu poți învăța anul să îmbătrânească În ritmul în care ai vrea să întinerești Așa că rămâi pe muchia
CCCucu ConstantinAzi s-a făcut deodată mult prea frig
Azi s-a făcut deodată mult prea frig Prin țesătura norilor, ce s-au trezit la viață Răsare chior un soare mult prea mic Un astru muribund, înfofolit în ceață. În dimineața care se naște prea
CCCucu ConstantinÎmbătrânire
În ziua asta sunt ore tot mai grele Măsoară doar distanța ce crește între noi În clipe ca de plumb ce se aștern alene Pe drumul tot mai lung și tot mai înapoi. Din ceasul biologic, secunde
CCCucu ConstantinCe aș putea să îți mai spun
Ce aș putea să îți mai spun Când nu mai pot să îți vorbesc Decât să cred ca gândul bun O să-ți repete: „te iubesc”. Cum am putea opri noi clipa Când clipele sunt muritoare Cum am putea opri
CCCucu ConstantinRealitatea-i doar un vis
Realitatea-i doar un vis Ce îl trăim, insomniaci Înaintând, ca niște raci, Spre zarea care s-a închis. Prin timpul nostru perisabil Secundele ne poartă lent Tot mai departe de prezent Spre
CCCucu ConstantinTe-am așteptat aseară
Te-am așteptat aseară să te prelingi în pat Dar ai fost ploaie și-ai ropotit la geam Așa c-am adormit și numai am visat Că te primeam, te luam și te aveam. Te căutam aseară prin vânt și prin
CCCucu ConstantinAș vrea să pot să tac iubirea
Aș vrea să pot să tac iubirea În gesturi, răsunând sonor, Dar îmi e frică să nu mor Știind că am tăcut, aiurea. Mi-e ciudă că, fără vreun sens, Ani fără tine au trecut M-am săturat să fiu un
CCCucu ConstantinPloaie de stele
Rătăcim pe cerul soartei ca un nor de meteori Ne petrecem nevăzuți printre lumi și printre sori Dar luăm foc, încet, încet, prăbușindu-ne prin vreme Străluciri mici, punctiforme, licurind ca ploi
CCCucu ConstantinPrimăvară relativă
Lăcrimează cu petale din copacii ne-nfrunziți În plouate dimineți, ce tânjesc după lumină Iar din cerul mult prea gri scuturând neobosiți Nori ce nu s-au terminat îi spun verii să nu vină. Din
CCCucu ConstantinPlouă
Plouă lung, uscat și rece Pe cireșii ne-nfloriți Și cu umezite ace Iarna ce nu vrea să plece Coase pomii ofiliți. Ghemuit sub o umbrelă Văd magnolii avortând Flori, pe care le
CCCucu ConstantinTăcere
Am să încerc, iubita mea, să nu-ți mai scriu vreo poezie, Voi zăvorî între sprîncene privirea-mi ce te cată, vie Că te iubesc, că ne iubim, nimeni vreodată n-o să știe, Voi învăța să potolesc
CCCucu ConstantinConfuz
Mă scurg confuz prin lumea aparentă Ca un pârâu ce seacă de arșița din jur Săpând în realitate meandre fără contur Imagini zugrăvite cu var pe-un zid de cretă. La oamenii din jur privesc cum
CCCucu ConstantinDe fericirea are grade militare
De fericirea are grade militare Iubirea noastră –i amiral Ne poartă-n viață ca pe mare Fără să mai simțim vreun val. Dacă iubirea noastră–i ecuație Simplă, cu două cunoscute Aflate-n veșnică
CCCucu ConstantinÎntâi martie
Astăzi e zi a mărțisoarelor nedate A primăverii care ajunge prea târziu Pentru ca vise vechi, vise de mult uitate, Să stăruie o clipă, fără ca eu să știu. Și mă strecor la vale, prin ziua asta,
CCCucu ConstantinPlonjez în adâncimea unei zile oarecare
Plonjez în adâncimea unei zile oarecare Având ca singură protecție o ceașcă de cafea Înot printre minute, ce curg fără scăpare Și ziua se prelinge, fluidă, densă, grea Măsor cum trece ziua în
CCCucu Constantin