Poezie
Ceas
1 min lectură·
Mediu
Mi-am aruncat de câțiva ani ceasul
Pentru că-mi arăta doar orele, minutele și secundele
Dar nu îmi arăta direcția
Din care răsar începuturile
Nici orizontul spre care apune sfârșitul.
Am dus o viață bună fără ceas, calendar, sau clepsidră
Dar nu am putut asurzi nici o clipă ticăitul inimii mele
Nici pulsația arterelor și venelor mele
Recirculând destinul trecător.
Am lăsat să crească prezentul
Umbrind cu ramurile lui groase
Uitatul trecut și viitorul incert
Pînă am reușit să văd, prin umbră,
Că la capătul brațului meu îmbătrânit
A existat întotdeauna ceas
002024
0