Cucu Constantin

Fugind înfrigurați, cu răsuflarea ruptă Pașii ni-i aruncam, peste câmpia mută. Hoarde de lupi, ieșite din zăvoi Ne urmăresc în noapte ca un letal convoi. Zvâcnim prin întuneric, fugind cu

Fiindcă drumul de la tine este tot mai lung în zare Am plecat de dimineață, cu un sac plin de merinde Intr-o lume fara soare Care nu o poți cuprinde. Fiindcă altă dimineață n-o să fie, nu vom

M-am trezit și am văzut că nu mai este nici o lume Cerul s-a coșcovit în jurul meu Sclipeau stele pe cer, ciudat, deși e soare În jur nu mai era nici pamânt dar nici mare Și totul se mișca dar nu

Mediocrități ce-nlănțuie În lene, ură și comoditate Mediocrități ce smălțuie Și lustruiesc minciuna cu dreptate Grupuscul de atrofi mestecători Ce ne sufocă zi de zi De incapabili ce se văd

De-ar fi talent la note muzicale Te-aș desena cântând pe portativ Într-un refren de zâmbet și culoare Ce l-aș tot fredona, ca pe un laitmotiv. Dac-aș putea compune sărutarea Prin care ne-am

Te sun, dar îmi e frică să vorbesc. Te caut încercând să mă ascund de tine. Încerc ca prin tăceri să-ți spun că te vreau bine. Cuvintele-s ambigui. Tăcându-ți, te doresc. Așa că numai sun și

Acolo nu-i culoare sau contur Nici început,sfîrșit sau părăsire Iubire, ură, plăcere sau durere Nimic murdar și nimic pur; Acolo focul nu te arde ci te-ngheață Și te ating numai năluci Iar

Chemări ropotite în noaptea de vară Născute- n asfalt Create în beznă, ca de-o daltă-n bazalt Umbre ne-așteaptă afară Prin beznă, de sus, îmbieri sacadate Din ceruri se țes Se sparg de

Hai să ne întâlnim după mai multe mii de ani Când eu voi fi ulcele iar tu vei fi izvor Când trupul va fi plumb, dar spiritul ușor Ne va găsi de-a pururi năvalnici și puștani Hai pleacă cu

Versuri ivite pe-o foaie de rețetă În care diagnosticu-i inept Gânduri plutind în eprubetă Cu conținut murdar, dar fiert. Perfuzii cu speranțe și căințe Curgând prin acul înfundat Injecții