Poezie
Femei frumoase, împăiate
1 min lectură·
Mediu
Ascunzători cu chei pierdute
De uși, dintre pereți de sticlă,
Oglinzi ce se zgâiesc cu frică
Și ne întorc rânjetul, mute
Femei frumoase, împăiate
Sub strat de farduri putrezite
Urme de pași, de mult topite
Ce -aleargă fără scop în noapte.
Când umbre mari când umbre mici
Se contopesc în întuneric
Dureri ce cresc, râzând isteric
Spre săvârșirea altei frici.
Și când din umbra contopită
Se scurge bezna ca mascara
Peste făptura mea strivită
Se picură și arde ceara.
028
0
CR