și(ne)

în ultima strofă îmi place compresia, expresia și impresia spațio-temporală. am mai observat în pagina ta preocuparea aceasta de a dilata sau comprima distanțe și durate. nu știu cât se leagă de restul, dar poate se leagă...

de \"unde urla giurgiu în câini\" se ajunge la luna prin fereastra căreia se vede altă lună, etc. după cum bine a observat monica, se creează o impresie spațio temporală... dincolo de această impresie văd o dorință de dilatare a lumii, de plutire în spații nemărginite prin ferestrele de la capătul lumii. văd aici o rupere a barierelor spațiale și o ieșire din aici prin ochiul lunii, înalt... Sau poate mă înșel
\"priveam pe fereastră
la luna în care se afla altă fereastră
prin care se vedea altă lună
și tăceam mult timp
că deh
nu e ușor să vezi două luni deodată\"

numai bine,
alex

Aici văd imaginea unei gări, tînărul urcat în vagon, privind pe geam și prin geamul trenului alăturat luna care se reflectă ca într-un sistem de oglinzi, văzîndu-se ca fiind două luni.
Poem al paralelismului: \"nu e ușor să vezi două luni deodată\" și titlul: \"și(ne)\", dar nu în ultimul rînd, tinerețe-bătrînețe.

Ottilia Ardeleanu

: constantin, multumesc de citire si trecere. pentru a nu mai fi trecut la offtopic, spune ceva mai mult despre ceea ce citesti. nu ma refer aici doar la poeziile mele, ci in general.
monica, distantele se leaga prin lungimea garilor.
alexandru, lumea este un continuu intre aici si acolo, intre departe si departe si tot asa. multumesc de citire.
ottilia, m-ai facut sa zambesc. titlul are legatura cu drumul si cu trairea. multumesc