Cucu Constantin
@cucu-constantin
„Mulțumesc pentru critici”
Pe textul:
„Ziariștii de obicei nu merită să moară" de Cucu Constantin
Faptul că, în opinia mea, nivelul de umor al producțiilor lor era pricăjit, nu justifică cu siguranță crima. Nici măcar înfingerea creioanelor în cur, cât, probabil expunerea lor la același tip de ieftinitate.
Nu am scris în acest text sau în altul că uciderea ziariștilor francezi nu a fost o nedreptate.
Am zis doar că, probabil, eu nu sunt Charlie.
Dacă dumneavoastră interpretați că ar trebui să fiu neaparat Charlie, și că fără asta sunt extremist, este interpretarea dumneavoastră, pe care o respect dar cu care eu nu sunt de acord
Pe textul:
„Ziariștii de obicei nu merită să moară" de Cucu Constantin
Sau de fapt este, este doar bășcălie.
Spuneți că nu are umor, ce umor e ăsta, deși ulterior admiteți că de fapt are, dar nu e dozat.
Pare ușor inconsecvent.
Mie astea nu mi se par critici ci dorința de a desființa, probabil ca reacție la ceea ce se percepe ca a fi blasfemie.
Eu nu cred că zeflemeaua, expunerea ridicolului, derâderea, sarcasmul, ironia, batjocura sunt fără folos și fără valoare în viață în general sau în texte în mod particular.
Cred în valențele râsului și cred că promovarea unui mesaj cu ajutorul umorului este mai bună decât alte metode.
Pentru că, la urma urmei, mesajul textului nu a scăpat neperceput, nu ?
Înțeleg că de pe platforma morală superioară autoasumată a creștinului supus la blasfemie umorul este destul de puțin vizibil și pot pricepe că citirea textului de către persoane religioase poate fi neplăcută.
Și pentru mine a fost neplăcut să fac vizita matinală la pacienți silit a asculta incantațiile popei (spre deosebire de specialiștii acestui site eu personal nu cred că locul bisericii este în curtea spitalului după cum nu cred nici că pacienții vin la spital să se roage la dumnezeu ca să scape).
Un pic absurdă lecția despre bolnavii pradă durerii și neputinței predată unuia care se ocupă de asta de 23 de ani.
Se vorbește despre jigniri, dar cred că singurele jignite au fost credințele unora dintre cititori.
Și mă rog eu, în postura mea de maimuțoi, om fără talent, etc.
Știu că lumea omului religios este o lume cu destule temeri și tenebre, cu post, tabuuri, intoleranță la opinii contrare, etc.
Eu evoluez într-o lume mult mai liberă în care pot lua în derâdere ce vreau eu, inclusiv poate dorința mea de a face "literatură".
Nu validez părerea unora că textul meu este doar bășcălie goală.
Dar validez dreptul oricui de a-l detesta.
Pe textul:
„Sfânta Ecaterina" de Cucu Constantin
Prima ar fi aceea că eu aș putea fi deranjat de reacțiile contra textului sau textelor mele. Nu este adevărat, nu sunt, dar consider că a numi un comentariu "maimuțăreli" implică faptul că eu aș fi maimuțoi, ceea ce mă jignește întrucâtva, deși admit că jena mare ar trebui să fie de partea literatei care a făcut această aluzie. Sau din partea celei care vorbește de "bun simț" fără a se gândi la propriile ei rezerve în domeniu.
Criticați-mi textul dacă doriți dar nu mă jigniți pe mine. Dacă puteți desigur.
A doua ar fi faptul că eu m-aș autointitula artist. Încerc să fac și eu niște texte cât pot eu de interesante și le supun părerii, opiniilor și deciziei dirijuitorilor acestui forum în a le permite, rejeta, tolera sau critica. Încerc de obicei să fiu amuzant, contând pe îngăduința pe care o au oamenii cu adevărat inteligenți pentru glume și dacă nu reușesc să obțin acest efect vă conjur să nu mă citiți.
În al treilea rând mă tem că nu văd de ce am mai ieșit în decembrie 1989 pe stradă dacă acum o să mă supun de bunăvoie cenzurii oamenilor care au altă părere, despre politică, religie, morală sau știu eu ce subiecte aș mai aborda. Și dacă am poate nevoie de o documentare și de oarecare prudență atunci când ironizez personaje reale, nu văd de ce ar trebui să am aceleași rețineri când satirizez personaje imaginare.
În fine nu am scris despre subiectul dat în speranța că aș trezi acest scandal și prin el popularitate; am mai scris despre subiecte asemănătoare, fără a primi atât de multe reproșuri, nu puteam anticipa că taman textulețul acesta va crea atâta animozitate.
Sincer să fiu și pe mine mă enervează și găsesc extrem de prezumțioase toate textele care presupun că dumnezeu există, că este normal să fim creștini sau că avem o datorie față de părinți, bunici sau mai știu eu cine să fim credincioși. Găsesc jenant ca miniștrii să jure terminând cu "așa să-mi ajute dumnezeu" și ofenisvă centrarea calendarului pe fel de fel de sărbători a unor personaje la fel de imaginare ca Zeus, Hera, Apolo și Afrodita (deși mai la modă de câteva milenii)
Pe textul:
„Sfânta Ecaterina" de Cucu Constantin
A propos, nu există nici un sfânt Stelian și nici vreo entitate care protejează copii.
Pe textul:
„Sfânta Ecaterina" de Cucu Constantin
Apreciez faptul că îmi criticați cunoștințele medicale. Prin contrast eu vă admir perceptivitatea ameliorabilă.
Pe textul:
„Ecografii" de Cucu Constantin
Pe textul:
„Iubire funcțională și iubire disfuncțională" de Cucu Constantin
Probabil ca peste multi ani si multe vieti se va naste in fine si o generatie de romani cu testicole functionale care sa simta nevoia sa lupte pentru ce e bine , ce este al lor si mai ales al urmasilor lor. Sau stiu eu vreun rege neamt ?
Aberez
Pe textul:
„Eroilor Revolutiei" de Cucu Constantin
Dincolo de asta (si nu era o critica) am vrut sa imi transmit aprecierea fata de poezie, chiar daca strofa 1 intructva m-a depasit cognitiv (transmitandu-mi totusi emotie, emotie amplificata de restul poezii)
Pe textul:
„am ieșit cu spatele din pământ" de cezara răducu
Imi place atmosfera, imi place cat de clar si de deosebit iti transmiti mesajul, imi place ca nu pare sa ai limite in a genera metafore si comparatii memorabile.
Poate sunt doar eu, nu cine stie ce literat, dar inca o data, felicitari
Pe textul:
„cumpăna pe un fir de nisip" de Adriana Lisandru
Pe textul:
„angelina jolie" de ilinca nistor
Pe textul:
„angelina jolie" de ilinca nistor
Pe textul:
„narcis" de Ecaterina Ștefan
Presupun ca la noi in Romani muzele inspita alt gen de poezii , si eu am simti nevoia sa verific trairile pe strazi
Pe textul:
„alesul din staul" de Vali Nițu
\"Jeep ul plin de pasarică
Cum dă bine în merțan
Irinel stă la volan
Manevrând cu mâna mică\"
Pe textul:
„Vedete" de calota rodica
\"Iar te-am prins cu ciocu-n vază?\"
Însă barza, cam pe nas,
Zice : \"marș la loc în ceas \"
Pe textul:
„varza de Bruxelles" de calota rodica
Pe textul:
„Atelier mutativ" de Ecaterina Ștefan
Imi place modul diferit in care ati conceput cele 3 strofe, totusi 1 si 3 imi plac mai mult in formularea mea; strofa 5 in a dvs.
Totusi fiind un instinctiv voi pastra forma pe care am simtit-o ieri.
Sunt , dupa cum ati remarcat o data, destul de superficial in a urmari pana la capat stilul; daca as urmari consacrarea m-ar amari foarte mult.
Dar tot ce vreau este sa nu imi tin poeziile in sipet si eventual amicii mei sa mi le poata citi , posibil uimiti de aceasta latura a mea (care nu este iun nici un fel publica intre ai mei)
Am constatat ca esista o ierarhie intre oameni aici, dar eu am o alta viata si chiar si alte hobbyuri mai placute decat scrierea poeziei, asa ca nu ma deranjeaza cine stie ce aprecierile negative, persiflante sau superioare ale unuia sau altuia. Nu vad ce m-ar putea pedepsi de fapt, cand eu nu aspir ca sunt marele literat (de fapt eu sunt de formatie stiintifica si nu umanista, deci foarte vulnerabil in lumea literatuilor)
Sunt totusi uimit de umorile, agresivitatea si intoleranta unor oameni care , la ei acasa cel putin se considera mari poeti si mari literati. Pe cat pot incerc sa ignor astea, dar fiind uneori coleric si predispus la replica mai uit ....
Pe textul:
„Secol 20, 21, etc" de Cucu Constantin
Pe textul:
„Zidul năpădit de smochini" de Calin Hera
