am ieșit cu spatele din pământ

Memorabila ideea cu \"iarna intre coapse\" , presupun ca mintea masculina are limite stricte uneori, adica nu se poate chiar asa , trasam limita chiar in regiunea amntita :).
Dincolo de asta (si nu era o critica) am vrut sa imi transmit aprecierea fata de poezie, chiar daca strofa 1 intructva m-a depasit cognitiv (transmitandu-mi totusi emotie, emotie amplificata de restul poezii)

Frumoasă interpretare a dorinței de iubire, nevoia de apropiere, asta desprind din versuri care spun mai mult... ca o legendă începutul și în mod deosebit aici mesajul e impresionant prin ce transmite: \"timpul stă acum întins între orașele noastre
noi suntem datori să inventăm picioare străzilor
pe unde să se plimbe doi câte doi
copacii aceia care se uită cu jind\" Simplitatea prin care învăluiești lumea cu trăirea ta intensă a înțelesurilor, rosturilor e fascinantă (eleganța exprimării încântă) într-un timp în care poezia a devenit atât de goală, o reclamă de prost gust. Multă inspirație, Cezara!

constantin, mulțumesc.despre mintea masculină, nu mă pronunț.mă bucur că am reușit să transmit.
marius:ai interpretat dincolo de marginea timpului și a poemului.un cuvint simplu face cit un univers abstract.pina la urma certitudinile sunt in noi.suntem datori doar să le recunoaștem.
cu drag vouă,
rara

timpul stă acum întins între orașele noastre
noi suntem datori să inventăm picioare străzilor
pe unde să se plimbe doi câte doi
copacii aceia care se uită cu jind
prea multă iarnă
între coapse
prea multă toamnă
in memoria noastră

rara, memoria e nemiloasă uneori. trebuie doar să trăim clipa. chiar și goi.
doi, patru, șase... ufff! le-am pierdut numărul.și oricum vine primăvara, nu?

cu drag, maria

corina:multumesc pentru comentariu si pentru varianta propusa.
maria> am incercat la un moment dat sa-mi amintesc toti oamenii pe care i-am intilnit.greu...mai bine numar copaci.chiar daca nu vorbesc...
rara

obsesia cifrei 7?
imi place:\"să inventăm picioare străzilor\", \"copacii aceia care se uită cu jind\"
si mai ales finalul:\"sau memoria noastră
nu avea milă\"...
concluzie: esti surprinzatoare, uimitor sensul dat civintelor!
rara, jos palaria, sincer...

aș putea dezvălui multe coincidențe. dar prefer să le trăeiesc.
mulțumesc diana, o bucurie să te aflu pe aici pe străduța mea.
rara

***
n.b.să ne bucurăm, igor
șapte chemători cu noroc
ne-au scos din ochiul de apă
și ne-au aruncat goi în iarnă

contur, imagine, text. un poem al sensurilor ascunse.