Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

slăbiciunile poeților singuri

în cafenea

1 min lectură·
Mediu
\"Photobucket\"


era un titrat în spaimele poeziei
poate prea vinovat de asta
de ideea că își lepăda sângele
pe marginea fiecărui vers
ca să poată intra

avea câteva slăbiciuni
ochii femeilor
o dulce sminteală îl desființa
m-a întrebat din ce parte a pământului
inspir poezie

un scaun alb
cojile unei zile zgribulite
și o licoare care-i spunea adevăruri
îi mai conturau lumina

deși mi-am propus
să nu mai înțeleg poeții niciodată
i-am trimis câteva fotografii




074.385
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
74
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

cezara răducu. “slăbiciunile poeților singuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/13932963/slabiciunile-poetilor-singuri

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

\" un scaun alb
cojile unei zile zgribulite
și o licoare care-i spunea adevăruri \"

Există ceva comun între duminici ca și între poeți, mai ales seara, un moment al melancoliilor ca \"o dulce sminteală\" și-mi place mult cum ai spus-o rememorând fapte ce s-au petrecut într-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat, ceva între tandrețea ceaiului și tăria alcoolului.

< Nancy en hiver, une neige mouillée
Une fille entre dans un café.
Moi, je bois mon verre, elle s\'installe &#224; côté

On s\'est connus au café des trois colombes,
Aux rendez-vous des amours sans abri.
On était bien, on se sentait seuls au monde,
On n\'avait rien, mais on avait toute la vie >

:) Ama




0
@adriana-lisandru-0026649ALAdriana Lisandru
ca un martor ce-am fost, pot spune ca ai surprins excelent...ce era de surprins.
foarte mult mi-au placut primele doua strofe.
0
rara, deși ne propunem, nu putem să ne ținem întotdeauna de cuvânt. da, și mie mi-au plăcut primele două strofe. deși nu am fost acolo, am aflat că nu \"știi niciodată când...\"

maria
0
@cezara-raducuCRcezara răducu
adriana, am fost surprinsa placut sa aflu aici versurile unei melodii pe care o ascult foarte des.cred ca e vorba de legaturile acelea invizibile intre poeti si intre duminici. multumesc, imi faci o mare bucurie de cite ori vii,
adriana, as mai fi rams dar timpul nu prea e prietenul meu. poate mai suprindeam si alte idei despre poetii singuri. cine stie, de mai adunam vreodata...cu drag,
maria, timpul poetilor nu cunoaste orele.tu stii asta
cu drag voua, din cafenea,
rara
0
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Un poem-profil de poet, la care este atașat un mesaj vizual scurt, bizar în final. Interesantă perfuzarea versurilor cu sânge. Și metafora din primul vers. Și personificarea oximoronului \"dulce sminteală\" din strofa a doua. Și întrebarea din literatura universală, pe care, discret, o lași fără de răspuns aici. Lumini și umbre - poate umbrele înserării pe chip - în a treia strofă, dau evanescența licorii portretului masculin.
Finalul este spectaculos, anticipat de imperfectul ERA, din primul vers, pentru că așa se întâmplă cu poeții (să nu devină obicei de breaslă!).
0
@cezara-raducuCRcezara răducu
multumesc pentru comentariu.chiar m-a incintat modul in care ai detaliat.
cu drag,
rara
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
chiar e interesant. Și plauzibil. Cu siguranță mai bine construit decît al meu. E mai subtil.
0