nu mai știu ce contează.mâna sau gestul

rara, mereu am crezut că gestul contează mai mult. dar suntem atât de diferiți. interpretăm greșit, nu înțelegem întotdeauna nevoia de a dărui sau a primi. poate primăvara ne va învăța cum e mai bine. să așteptăm ghioceii.

cu drag, maria

până atunci o să învăț cum să-mi ascund mâinile în singurătate.
cu ghiocei,
rara

Viața este uneori un fel de cutie cu instrumente care înțeapă și taie însângerându-ne mâinile de aceea mi se pare liniștitoare < memoria inimilor dizolvate în ceai > deși plină de o adâncă tristețe.
Când nu știu ce să fac cu mâinile, le transform în mângâieri, ai harul cuvintelor Cezara, multă sensibiliate și un suflet pe măsură, cam greu de trăit în acest secol cu astfel de calități dar nu imposibil, atât timp cât în jurul tău există oameni care te prețuiesc. Eu sunt unul dintre aceștia și uite, îți fac semn prietenesc îmbrățișându-te cu mâinile încărcate de narcise galbene, să-ți lumineze primăvara !

Cu drag,
Ama

pentru că faci parte din lumea mea, adriana. asta este o încurajare pentru a scrie.mulțumesc pentru narcise, abia aștept să împrimăvăresc!
cu drag,
rara