Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

tectonica ciorapilor uzi

1 min lectură·
Mediu
singurul moment de certitudine când am stat în spatele unui bărbat a fost când D. mă plimba cu bicicleta lui rusească și îmi țineam mâinile ascunse în buzunarele lui mergea încet pe uliță ca o femeie grea țineam ochii închiși și credeam că asta înseamnă să iubești să nu-ți fie teamă l-am revăzut pe D.când am vândut casa din sat bicicleta o dăduse \"ce, mai sunt copil?\" m-a întristat devenise un om mare eu am rămas și acum pe portbagaj acolo în spate țin și acum ochii închiși deși s-a oprit demult ploaia colbul s-a împrăștiat peste oameni sufletul s-a lipit de tălpile aerului oamenii triști văd cu tot trupul asta am învățat în singurătate
084.352
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
115
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

cezara răducu. “tectonica ciorapilor uzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/13931170/tectonica-ciorapilor-uzi

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@monica-manolachiMMMonica Manolachi
frumoasă desprindere de prezent pentru a recupera un moment plăcut, dar și pentru a-i da forță prezentului prin recunoașterea desprinderii de trecut.

deși generează curiozitate, titlul nu mi se pare foarte potrivit... tectonica pare prea dur în comparație cu ciorapii uzi... e doar o părere.
0
@cezara-raducuCRcezara răducu
mulțumesc pentru plimbarea prin poemul meu. titlul l-am perceput ca o zguduire din realitate. dar am să mă gândesc la ceea ce ai spus.
cu drag,
rara
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
\"și credeam că asta înseamnă să iubești\" - foarte interesanta trecere intr-un trecut in care a iubi era ceva real ceva ce putea fi atins, o plimbare pe bicicleta ruseasca a lui D. si apoi totul se schimba, totul se pierde in momentul in care se invata singuratatea... Am remarcat ideea bine conturata, siguranta scrierii, detasarea. E o poezie buna! Monica are dreptate cu titlul - tot o parere :)
numai bine,
alex
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
Ultimele două versuri sunt de o sensibilitate extraordinară.
Frumoasă și alăturarea celor două planuri: trecut și viitor, de amintirea bicicletei \"sentimentale\".


Ottilia Ardeleanu
0
@marius-nitovMNmarius nițov
Cezara, din întoarcerea prin secvențe neșterse, începutul e punctat de o certitudine și curge prin derularea sinceră de căutătoare a iubirii (ce ne definește mai bine decât această căutare?) și trecerea în alte înțelesuri, din care desprind un final memorabil \"oamenii triști văd cu tot trupul
asta am învățat în singurătate\".
0
@cezara-raducuCRcezara răducu
alexandru,otilia,marius, mulțumesc pentru cuvinte!toți am avut o bicicletă, toți am plimbat pe cineva!asta să nu uităm!
cu drag,
rara
0
rara, ai reușit cu poemul acesta să-mi amintești de bicicleta mea rusească și de plimbările lungi și de cum era când nu mă temeam. să nu uiți că am un loc rezervat în singurătatea mea. ești binevenită oricând.

cu sufletul lipit de tălpile cerului, maria
0
@cezara-raducuCRcezara răducu
si m-am rostogolit cu ea din vârful dealului!!
și am o cicatrice pe undeva!!
apoi, să ne croim haine pentru singurătate!!că biciclete....nu mai sunt!
cu drag,
rara
0