Poezie

Coșmarul

1 min lectură·11 noiembrie 2011

Mediu

Pleoape grele îmi atârnă, somn de care nu mai scap.

Obositele cuvinte ma îmbie să le tac.

Gânduri grele’-mpotmolite se înghesuie în cap,

Se învârt fără vreo noimă și mă bântuie buimac.

Dimineața mă trezește ca o poartă spre coșmar,

Spre infernul ce ia formă și ființă în real

Unde eu mai sunt acum doar un gând și-un avatar

Ce nu poate să mai creadă-n viitor și ideal.

Mă trezesc iarăși real, iarăși trist și iarăși singur...

În coșmarul ce începe, tu plecată ești demult

Eu rămas dintotdeauna, fără însă a fi sigur

Ce mister te-a alungat, prin ce căi, cu ce indult...

În momentul de trezire, de trezire fără tine

Am o clipă, doar o clipă când te cat în așternut

Zeci de ani , într-o secundă , se usucă iar în mine

Și-mi reiau freamătul zilnic, fără sens și conținut.

001.252

Cucu Constantin. “Coșmarul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13993355/cosmarul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.