Poezie

Încălziri globale

1 min lectură·22 ianuarie 2012

Mediu

Nu știu de ce vorbiți de încălziri globale

Când tot in jur constant e înghețat

De vijelii, de secetă și de pârjoale

Când tot ce văd e fix și nemișcat

Nu știu ce cântă popii în biserici

Când lume-i plină numai de pacate

În rai sau iad trăim numai aici

Ne izbăvim de ambele în moarte

Văd doctorii că-ncearcă sa trateze

Pacienți ce vin mereu mai incurabili

Sătuli să stea în viață să ofteze

Tot mai bătrâni, bolnavi și mai friabili.

Nu stiu de ce mai mergeți la razboaie

Când pace nu există pe pamânt

Și vă urâți cu patos și vigoare

Parcă n-ajungem cu toții în mormânt

Mă-ntreb de ce vorbiți de bunăstare

Când mor copii de boală și de foame

Când mor bătrani de dor și de uitare

În mii de triste, repetate drame?

Nu știu de ce–i atat de rea o încalzire

Când sufletele noastre sunt atat de reci

Umplând de gheață aceasta omenire

Care-și târăște pacatele spre veci

001.101

Cucu Constantin. “Încălziri globale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cucu-constantin/poezie/13999080/incalziri-globale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.