Cucu Constantin

Sunt un mare patriot, un causeur ardent și bun Lumea toată mă iubește, lumea zice că-s tribun Și trăiesc plin de respect, într-un loc alb și curat Unde toți supușii mei se îmbracă în halat ....

Dupa cum leul cel aprig îsi alege din cireadă Antilopa cea mai șchioapă ce rulează prin savană Tot așa Garcea al nostru, dacă e să stea la pradă Nu jeepan o să oprească, ci Logan aproape-n pană

Cu cădelnița în mână, printre babe cocoșate Care tremură de frica celui ce-l omoară toaca Mai bărbos un pic ca ele și mai drept un pic de spate Popa fulgeră și tună : „Fetelor, gata cu joaca” !

Văd în fiecare seară la TV un analist Ce relevă că dolarul ori va scade, ori va crește Si că bine n-o să fie, dar el zice că nici trist... Mă gândesc: “așa ca tine, nimeni nu le potrivește”

Când coboară în Arenă pletele cuprinse-n gel Neînvinși de-o săptămână, istoviți de astă noapte Naționala noastră dragă se târăște pe teren Și pasează ca și cum ar juca cu mingii sparte.

Comandant fără de flotă, cap de stat fără de păr Luptător fără pereche cu mogulii altuia Târâtor de lungi mandate, fără vise, fără spor Hăhăiește ca un bou când cireada nu-l mai vrea

Tot mai sus în sfatul țării stă Elena cea cu frunza Știe țări cu capitale, tot felul de președinți Ba pe unul cu ciroză pare că l-a scos din minți Arătându-i ,zice-se, atât capra cât și varza

Mic de stat, de cap, de minte De a dat - la propriu-’n gropi Tras de sfori de-un presedinte Ce ne crede cam miopi

Am eșuat la mal Din lacul glacial Ce este firea ta. Adio draga mea. Iată-mă amorțit Privind învinețit Cum platoșa’ti de gheață Răcește altă viață La margine de chin Încep un alt

S-o duc pe soacră la plimbare Într-o mașină-ncăpătoare Cu popă, ce cu vocea tare Să-i tot dedice o cântare

Azi vine soacra din spital Că doctorii i-au dat de cap M-o crede că accidental Atâta grâu am cumpărat ?

Când vezi că pieptul i se umflă Și dă din limba lungă, macră Cuvinte multe scuipă, suflă Să-i zici atât : „Da, mamă soacră”

„În mama mea „ , zice nevasta „Se ascunde dragostea de tine” Dar aș lua în mână dalta Că tare se ascunde bine

Relația noastră a fost un labirint Și fiecare zi , drum înfundat Scurgându-se tot mai succint La locul din care- am plecat Ani fără șir, printre oglinzi Ce sufletele vor să prindă Am fost

În poze vechi, felii de zâmbet Din vremea când noi mai râdeam Cu râsul nostru-atât de șubred Atât de efemer și van. De aer loc îmi fac, cu greu Printre nestinse amintiri Ce mor și ce renasc

E liniște cumplită in casa mea. Liniștea pozelor in care par tot mai tânăr. A amintirilor din care nu te pot decupa. Este tăcerea de gheață din care noi am evadat Cu viteză și traiectorie

Incerc să umplu golul lumii fără tine Cu o găletușă în fiecare mână Încerc să opresc lumina să se stingă Deși e tot mai asfințit Sunt un asteroid pe curs de coliziune Cu o planetă fără

Este o zi perfectă de tremurat de frică Ne-nghesuim în ea, ca veșnici trecători Și ceru-i o oglindă ivită dintre nori Pe care se reflectă sclipirea noastră mică Surprins de dimineață, singur și

Știi că mi-e dor, cu dorul cel mai scump Că te aștept, chiar de nu vii Trăiesc apropierea ta, dar n-o măsor în timp Și dacă vei veni nu știu și nu voi ști ... Știi că nu-ți dau decât juma de

Se – apropie Decembrie, se lasă vreme rea Se-ntunecă devreme și când te culci e noapte Nimeni nu mai vorbește, se-aud în jur doar șoapte Și nu de mult pe cer, s-a stins ultima stea Din ce în ce

În balta’n care dinspre mal se țese trestie stufoasă Sub nuferii fără de flori, crescând din apa uleioasă Cu gât de știucă, bot de somn un răpitor se îneca, În balta care o iubise, da’ unde

Aș vrea să pot cuprinde în brațe necuprinsul Cu pașii să măsor , să număr neîntinsul Să zbor ! Iar zborul cel fără de sfârșit Să îmi aducă iar aripile-n zenit. Aș vrea să mă scufund în cel mai