Poezie
Pomul de crăciun
1 min lectură·
Mediu
Sunt un brad tânăr, din nou murind degeaba
Agonizând tăcut, sub munți de poleială
Creștini cum vă percepeți, eu am o bănuială
Că voi îmi cereți viața, iubind numai podoaba.
Cadouri mici, ascunse în scuturate ace
Globuri ce strălucesc pe ramurile moarte
Zorzoane împodobind aceast-absurditate
A pomului ce moare, ce suferă și tace
Mi-e dor de foșnet, de vânt și de pădure
De rădăcina mea, ce putrezește-n tină
De aerul de munte și hrana de lumină
Pe care mi le-au luat o drujbă și-o secure
001.216
0