Cristina Sirion

Ioan-Mircea

De cate ori reusesc sa starnesc o reactie, aproape ca ma mir. Apoi ma bucur, evident. Multumesc.

Florin

M-am bucurat sa te revad la mine in pagina. Ma intrebam intr-o zi ce s-o fi intamplat cu Catalin Pavel, Sorin Ene si alti cativa din vremea cand publicam mai serios. Tu esti unul din \"vinovatii\" care m-au convins sa scriu acum un timp si ma bucur atunci cand cate-o poezie de-a mea mai ajunge la tine.

Stefan

Comentariile tale le citesc de obicei cu teama. Una pozitiva - stiu ca esti greu de multumit prin prisma propriilor standarde, asa ca inteleg. Cu atat mai mult m-am bucurat. :o)

multumesc.
adevarat a inviat!

tocmai scrisesem ca ultima strofa mi s-a parut foarte frumoasa, cand am realizat, dupa inca o citire, cat de unitara e poezia asta. impresia mea e ca te afunzi in cate o stare pana cand reusesti sa o compactezi si s-o expui dintr-o bucata, fara sa pierzi nimic din propria-i materie.
\"un gandac de gand\" nu mi-ar fi placut, scos din context. nu-i insa o obiectie, fiindca ai construit bine in jur.
ca de obicei, am acelasi regret ca nu se inghesuie lumea citind ce mi se pare c-ar merita.

e prima poezie (de-a ta) care-mi place nu pentru cum e scrisa, ci pentru ce razbate din ea (pe mine aproape ca m-a zguduit, poate pentru ca m-a si atins intr-o nota personala). recunosc, n-am gasit nici ocazia si nici modul de-a spune ca in general scrii cu prea mult patetism. aici lipseste - e un bun punct de pornire. altfel, interesanta pentru combinatia de dramatism si copilaresc. nu-i pricep insa motivatia, greu m-as pune intr-o situatie atat de dramatica fara a fi cazul, eventual doar pentru efect. pe care asupra mea l-a avut, dar a si starnit, iata, intrebari.

Multumesc ca ai trecut, ma bucur de fiecare data. :o)

Am facut mici modificari, ma intreb daca nu ar fi avut nevoie de titlu, habar n-am, sper sa spuna ce-am vrut si fara - vad ca pentru tine a spus. E bine.
Te mai astept.

am remarcat aceleasi bucati ca si Laurentiu. poemul e cu siguranta reusit, seamana cu o plimbare, uneori printre comparatii - ceea ce nu-l face insa obositor, pentru ca sunt destul de aerisite si placut surprinzatoare; totusi, se remarca abundenta. daca nu las un semn mai elaborat e numai pentru ca poemul asta pur si simplu anunta un varf. pentru mine, in orice caz. asa ca ma pastrez. :o)

cu Dorin, e un poem care surprinde prin candoare. mi-a placut atmosfera fantastica din el, creata din elemente aproape nefantastice, cum ai face un robotel din lut.
nu mi-a placut \"blana\" noptii, cred ca \"nicio amenințare nu zbârlea noaptea aceea blânda\" duce tot acolo, insa fara exagerare.
finalul ar capata mai muta forta fara \"și nu știu de ce\", iarasi, mai putina explicatie - mai bine.

e frumos.
ii lipseste twistul de emotie, elementul surprinzator care sa-l faca sa pocneasca. e ca un tablou minunat, in care nimic nu se misca. uitandu-ma insa la titlu, posibil ca asta sa fi urmarit.

am citit cu atentie textul, ma intriga indeobste textele controversate pentru ca uneori sunt chiar bune si mi s-a parut ca exista si-un fel de critica pentru neincadrare in vreun stil mai neconformist sau lipsit de oarecare rage - posibil sa ma insel pur si simplu, tatonez.
de aceea, pot sa-ti spun c-am pornit sa-l citesc aproape convinsa fiind ca-i un text bun. nu stiu daca-i bun sau nu.
mi s-a parut insa dulceag, din punctul meu de vedere slabut scris, aproape naiv. nu previzibil, in sensul ca nu mi-am imaginat unde va duce, dar dezamagitor - mi-a creat impresia de compunere libera.
n-am intentionat nici cea mai mica rautate, sunt convinsa ca scrii foarte bine si dealtfel poate ca nici n-am dreptate, tu vei face o medie si vezi ce-ti va iesi in final.

ma bucur mult ca ti-a placut, ca ai trecut.
credeam ca va trece total neobservata din cauza titlului, dar o leaga in idee cum bine ai observat, asa c-am lasat-o in nemultumirea mea.
poate c-am facut bine, uite. :o)

madalina

am impresia ca poezia trebuie spusa pe langa poezia citibila, prin orice mijloace, imagini, experiente paralele, in orice caz cat mai indirect dar cu forta de aduce intr-un punct foarte precis. uneori e greu avand intentia asta, sa purifici suficient fara a pierde mesajul. adesea e un fel de ori-ori.

alice e aici pentru disparitie, invizibilitate, pentru \"semnele neinteligibile\", plutirea pe langa si prin altii ca si cum n-ai fi de aici, pentru \"help me out of here\". desigur, descrie o stare si nu un om, altfel ar cadea c-un picior in patetic si asta chiar n-as suporta.

iti multumesc, comentariile tale imi fac foarte bine. problema mea e ca nu sufar dilutiile, am impresia ca cititorul trebuie aruncat la podea cu fiecare poezie, ceea ce uneori duce unde ai spus tu. si mi s-a mai spus, doar c-am avut mai putina incredere.

george mira

in cazul asta e doar autoironie, o recunoastere apriorica a faptului ca in ciuda efortului nu voi face decat sa mai adaug o lopata la si asa destul de marele morman despartitor. dar a fost fain s-o spun.

Si eu ma bucur ca ti-am starnit atentia, sper sa mai citesti ce scriu pe aici.

Leonard

Multumesc ca ti s-a parut frumos, mie mi-e greu sa-l vad asa, de obicei nu stiu la ce sa ma astept cand las ceva la vedere. Mie mi s-a parut atat de simpla si transparenta, ca aproape mi-era jena. Cred ca m-a inspirat o discutie recenta despre cum e sa pretuiesti mai tare in lipsa, gandul ca fugi si se surpa si ce aveai in urma. Ca idee.

Anni

Nu mai stiu cine zicea ca un poet (mult spus, oricum) adevarat nu are nevoie de incurajari, confirmari, nu-i indoit de critici, etc. Eu nu-s asa ceva, deci am nevoie. Asa ca-ti multumesc.

Liviu

Multumesc pentru cuvinte si pentru steluta, au fost neasteptate si m-au bucurat.
De obicei sunt de partea criticilor mei, poet nu sunt, ma straduiesc insa sa scriu cat mai bine. Sper doar sa nu te convinga indoielile mele (eu sunt convinsa de increderea ta), si sa mai treci.

Eugeniei, multumesc pentru recomandare.

mesajul anterior e dublu adresat, imi cer scuze ca am trecut in titlu un singur nume.

stefan

e total ok ca nu-i remarcata, eu sunt unul dintre naivii care chiar cred ca sunt remarcate cele mai bune. ai trecut, e perfect.

povestea cu alergatul pe deasupra zapezii suna putin caraghios daca nu ai vazut veverite alergand pe dedesubt. :o) glumesc, am vrut sa dau impresia de neatingere, nu stiu daca a reusit, dar de obicei spunem ca mergem/ alergam prin zapada, pe deasupra ar trebui sa trimita la un fel de zbor peste sau pe-acolo.

m-a bucurat ce-ai spus, cum ai spus.


d-le Sibiceanu

incantata ca inca nu v-am plictisit. :o)
n-as putea privi insa cu prea mare seriozitate recitarea unui poem de-al meu, imi place starea asta ascunsa, cu trecatori de ocazie. si ce mai trecatori!
multumesc pentru semn, am incredere in el si-mi da incredere.

Am sa raspund si eu, cu oarecare intristare, intr-o dspozitie gideiana: e mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Cred ca te pripesti, dar asta e. Mie mi-a facut placere sa te citesc.

\"o sa spun ce mi s-a parut ca nu se potriveste in ansamblu\".
si nu-mi scapa prea des, cred ca e ceva cu textele tale. :o)

o steluta. i-as da trei deodata si-un semn de exclamare.
ma enerveaza ca trebuie sa spun de ce.

o sa spun ce nu mi s-a parut ca nu se potriveste in ansamblu. chilotii si autoservirea. dau impresia ca poemul ar avea un fel de dubla personalitate si n-are nevoie. in orice caz, e suficient de puternic cu sau fara. in plus, nu-s decat un \"necunoscut care pretinde ca te-a inteles\", tu stii mai bine; in mine poemul poate doar sa ricoseze.

ce frumoasa, strofa cu fetita. am vazut-o impreuna cu \"sfârșeala aceasta ai mai simțit-o o resimți/ la fiecare ninsoare când singur pe terasa-acvariu/ bei din halbă iar zăpada o umple/ în timp ce te întrebi dacă la fel s-ar întâmpla așezându-te în alt loc./\"
nu exista cuvinte, pur si simplu, pentru a spune, au ramas cuvinte numai pentru a povesti, imaginile astea fac parte dintr-o poveste care traduce de fapt intr-o alta limba. cum ai trai un peste.
in fine, prea mult spus, continuu sa cred ca cititul e suficient. de aceea sper ca va fi citit.

ma tot gandesc cum/ cu ce sa schimb versul ala. a fost voit moale, o introducere; m-am temut sa intru prea tare, dar sigur e si alta solutie pe undeva. trebuie doar sa o pot si gasi.
multumesc pentru apreciere, mi-ai dat impresia c-am impuscat in mijloc.

m-am reloghat doar ca sa las comentariul - poezia asta e cea mai faina din cate ti-am citit. nu stiu cat a fost de prelucrata, dar ce-a ramas imi pare perfect.
am remarcat:

\"ești în mine, știu,
ca un sâmbure care pocnește
și atunci, invazie.

șlefuiesc,
vreau o moarte fecundă.
nu o noapte ruptă,
nu o zi ghemotoc,
nu o inimă în deșertăciune\" si chiar si faptul ca \"desertaciune\" aici nu ma face sa stramb din nas. de fapt, totul imi pare la locul lui.
sfarsitul m-a emotionat oarecum, s-a lipit de mine ca si cum ma cauta.
si chiar nu cred ca-i intr-o nota subiectiva, cred ca are forta.