Poezie
la copcă
2 min lectură·
Mediu
n-am fost niciodată pescar
[mă tem că]
putreziciunea care sunt nu este bună nici de momeală
sper totuși că ziua în care mă voi întreba de ce scriu nu este departe
nu mai departe decât ochii necunoscuților care vor pretinde că m-au înțeles
și gurile mincinoase vor săruta aerul cu buze de pește
moment în care inimile (se) vor
(z)bate cu disperarea atârnării în cârlig
am acceptat
să trăiesc cu siguranța pe care o ai când cumperi o pereche de chiloți
o cămașă sau orice altceva (pentru pudici)
fără să probezi pur și simplu știi că îți vin
ai fost deprins de mic să te pierzi în hainele mari
„ – e mai bine așa, le poartă și la anul”
anii trec și înțelegi că nimic nu ți se potrivește
cel mai trist este că nu te simți niciodată în largul tău
privești cu indiferență toți acești necunoscuți care intră și ies din mare
nici măcar nu te întrebi câți și dacă te vor citi
rareori se apropie de tine câte-o fetiță căreia vântul i-a luat mingea
o pierde în larg și uită de ea
ochii mirați îți răsar peste umăr
curioși de ce caietul din mâinile tale este tot mai albastru
la un semn tuturor li se face foame
cerul întreg pare o burtă cuprinsă de chiorăituri
brațe anemice bălăngănesc pe lângă trupurile de jucării de sezon
iar ochii caută febril o firmă pe care scrie Autoservire
privit din depărtare n-arăt nicidecum a poet
ai zice că sunt unul dintre amatorii de guvizi de pe stabilopozi
în cel mai fericit caz unul ce s-a întors mai târziu din larg fiindcă trupul
degradat de scriere a sfârșit cuprins de cârcei
pășești pe nisip ca pe o stradă pustie
deși-s atâtea nu vezi nici garduri nici porți
sângele tău fuge cumva prin iedera șerpuind peste acoperișuri
doar tălpile te mai țin aici și te dor
sfârșeala aceasta ai mai simțit-o o resimți
la fiecare ninsoare când singur pe terasa-acvariu
bei din halbă iar zăpada o umple
în timp ce te întrebi dacă la fel s-ar întâmpla așezându-te în alt loc
de fapt mereu ți-a plăcut
să-ți privești oricât de frig ar fi chipu-n vitrine
întrebându-te cam ce preț ar putea să aibă peștele pe care l-ai trăit
054.610
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 376
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “la copcă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13973950/la-copcaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CS\"o sa spun ce mi s-a parut ca nu se potriveste in ansamblu\".
si nu-mi scapa prea des, cred ca e ceva cu textele tale. :o)
si nu-mi scapa prea des, cred ca e ceva cu textele tale. :o)
0
VMîntr-o dispoziție oarecum shakespeariană fiind (un prieten știe de ce), am să răspund că:
într-adevăr, ceva cu textele mele este.../ valoarea unui lucru resimțită/ cu mult mai bine-n absență... :).
mulțumesc, Cristina, pentru lectură și pentru cuvinte.
0
CSAm sa raspund si eu, cu oarecare intristare, intr-o dspozitie gideiana: e mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Cred ca te pripesti, dar asta e. Mie mi-a facut placere sa te citesc.
0
VMmesajul s-a vrut mai mult o glumă indirectă pentru prietenul care shakespeară, dar mai ales inspiră; îmi cer scuze pentru echivoc.
0
ma enerveaza ca trebuie sa spun de ce.
o sa spun ce nu mi s-a parut ca nu se potriveste in ansamblu. chilotii si autoservirea. dau impresia ca poemul ar avea un fel de dubla personalitate si n-are nevoie. in orice caz, e suficient de puternic cu sau fara. in plus, nu-s decat un \"necunoscut care pretinde ca te-a inteles\", tu stii mai bine; in mine poemul poate doar sa ricoseze.
ce frumoasa, strofa cu fetita. am vazut-o impreuna cu \"sfârșeala aceasta ai mai simțit-o o resimți/ la fiecare ninsoare când singur pe terasa-acvariu/ bei din halbă iar zăpada o umple/ în timp ce te întrebi dacă la fel s-ar întâmpla așezându-te în alt loc./\"
nu exista cuvinte, pur si simplu, pentru a spune, au ramas cuvinte numai pentru a povesti, imaginile astea fac parte dintr-o poveste care traduce de fapt intr-o alta limba. cum ai trai un peste.
in fine, prea mult spus, continuu sa cred ca cititul e suficient. de aceea sper ca va fi citit.