interstiții

va felicit pentru imaginile din poezie si vreau sa va spun ca ma regasesc in multe dintre starile sugerate. referitor si la text, ca nu am apucat sa pun partea a doua de la primul comment, cred ca e mai bine care sa mangaie in loc de care mangaie, imi place mult conjunctivul dumneavoastra si repetarea lui. ce frumos ar fi daca numai de poeti femeile se indragostesc, ca-s saraci majoritatea si timizi. imi plac versurile astea - aceasta de neon murdar ce imprimă fețelor un aer de cadavre abandonate la morgă - foarte sugestive.nu prea imi place aici - a intra într-o femeie este tot una cu a intra într-un tunel. - pentru mine femeia este ceva mai frumos, ca o manastire. desigur, fiecare vede intrarea in femeie diferit. tunelul ca o gaura sau manastirea ca un loc sfant. oricum comparatia dumneavoastra este frumoasa, la pol opus poate se afla o luminita. cred ca textul dumneavoastra era si mai frumos, dupa gustul meu, daca ramaneati la prima imagine din parc si nu continuati cu politie si alte explicatii. parca explicatiile nu-si vad rostul dpmdv. dar pentru prima parte a poemului va felicit si sunt cumva invidios ca nu am scris eu imaginea aceea frumoasa cu mainile. cu stima, gabriel petru baetan.

mulțumesc, domnule Băețan, pentru lectură și pentru semnul despre.

... fara sa neg senzatia de simfonie pe care o degaja in ansamblu aceasta poveste, imi zic, asa, ca romanul, impartial, ca trebuie sa fii poet ca sa te astepti sa dai peste maini cititoare in parc, seara, pe intuneric ...

chiar n-ai citit niciodată la lumina unui stâlp sau unui felinar, Șerban? sau pur și simplu sub lumina Lunii?

oricum, mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

ba da, am si scris la luna. eram la mare. sunt cativa ani de atunci. multumesc ca mi-ai amintit.

dar uite ca ce am scris, am uitat... batranetea, deh. imi amintesc doar ca nu vedeam ce scriam si ma intrebam daca a doua zi, pe lumina, voi putea descifra ceva.

eh, a doua zi, pe lumina, am descifrat

dar ce am descifrat sa ma bati si tot nu-mi aduc aminte

vorba ta, a intra intr-o femeie, e ca si cum ai intra intr-un tunel





...
si a intra in moarte e tot ca si cum ai intra intr-un tunel

uite, de asta (mai) cred în scris: ne redă propria viața, pe care tindem să o uităm...

și tu mi-ai amintit de cum am traversat întâia oară tunelul de pe Transfăgărășan; era o zăpadă de vreo 3m; traficul autovehiculelor era interzis; eram un grup mic; beznă să îți bagi degetele în ochi (la propriu); mergeam cu genunchii îndoiți, mai mult pășeam; ne țineam de mână și încercam să detectăm cu piciorul posibilele obstacole; nu cred că vreun drum mi s-a părut mai lung; și rareori mi-a fost la fel de frică; dar dorința de a ajunge dincolo era de neînfrânt; când am revenit, traficul era permis, tunelul era deschis și pentru autovehicule; am constatat că era drept ca-n palmă; orbecăirea noastră fusese pur și simplu un act caraghios...