Cristina Sirion

asa e, e mult.
oricum, ca intotdeauna, aveam indoieli mult mai mari, e bine daca nu l-ai facut praf. :o)
multumesc pentru sugestii, pentru atentie.

fara intentia de a intra pe site. m-ai determinat sa o fac. :o)
foarte fain legata de titlu, tocmai de aceea nu mi se pare de prisos nici macar acel "bietul de tine". nu voiam sa treaca asa, fara macar un mesaj, mai ales ca eu cred ca ar merita toata atentia. inceputul cu inorogul aproape ca m-a indepartat, ar fi fost pacat, e unul din putinele locuri in care-l vad fara nuanta de ridicol in contextul poeziei. parca ai mers foarte atent printre o gramada de cristale. :o)

am modificat, ai dreptate. desi nu era o scapare, poate doar o idee nu neaparat buna. in ultimul timp am indoieli mult mai mari dupa ce public, e bine ca ai trecut, poate-mi mai trec. multumesc pentru sugestii!

scuze ca raspund cu intarziere.
iti multumesc pentru raspuns, e perfect. eu inclin sa raspund cu dezechilibrari in functie de cum ma simt abuzata, asa ca n-as putea fi partizanul niciunui curent/ tendinte (sunt 'abuzata' destul de fair, limitarea n-are gen). in ultimul timp, vorbind de clisee, aud adesea "metaforizare excesiva" si nu proasta/ artificiala metaforizare, ori mie mi se pare ca exagerari/ excese sunt doar acolo unde e poezie proasta. am citit poezie proasta de toate felurile si poezie buna asisderea. in rest, e doar umblet cu sablonul peste poezii.
nu refuz insa nici varianta ca, poate, imi scapa ceva.
apreciez raspunsul elaborat, mi-a facut placere.

la impresia de nesinceritate contribuie \"de parcă de disperarea lor îmi arde\" pentru ca are un ton detasat de restul. ca si raul, am remarcat in mod special finalul. mi s-a parut interesant si inceputul.
daca ar fi al meu as relua ideea in alta poezie, nu-mi place nici mie sa refac, dar e frumos si totusi frant intradevar, neterminat.

mie imi pare o poezie foarte bine construita, si-ti spun de ce.
in genul de poezie \"fuga de metafore ca-i la moda\" mie mi se pare ca majoritatea sterilizeaza excesiv, sterilizeaza si in materie de idee. exact acolo reusesti sa compensezi si o faci cu intorsaturi interesante. intorsatura aici mi s-a parut ca e in \"aș putea să mut timpul/ acum că stăpînul său absolut lipsește/ și să privesc prin ochean una dintre babe/ cea mai mișto dintre babele care...\" . Dupa ce schimbi planul (ca o anticipare), e normal ca nu te mai amuza ce vezi. :o)

mi-am pus aceeasi problema cu ultimele doua versuri, dar \"iama\" ala si \"nu vezi in fiecare zi\" chiar creeaza o imagine, si intentia a fost sa fie aia cu care suntem obisnuiti, deci am banuit ca nu ti-a scapat cliseul. riscul pe care ti-l asumi atunci cand folosesti un cliseu sau ceva ce stii ca nu-i in totala regula este ca va fi remarcat, ca vor fi macar indoieli. dar la mine a fost si banuiala ok-ului. deci iarasi, s-ar putea sa-ti creezi doar un grup de cititori curiosi. o banuiala.

cred ca la subtilitati stai bine deja, probabil ca trebuie sa mai lucrezi la impact, stii tu cum, ideea e sa nu uiti.

foarte fain imbinata atmosfera sugubeata (si oarecum de Alice in Wonderland) cu finalul. foarte fain legata ideea de timp cu altceva (cioara, invizibilul din pantofi) decat timpul insusi. mi-a facut placere poezia ta, silvia.
ar trebui curaj ca sa mearga la recomandate, dar cred ca ar merita pentru lejeritatea cu care reuseste sa deschida mai multe planuri.

\"explicatii\". scuze.

silvia

am folosit \"starnit\" intentionat de doua ori, se voia o legatura intre cele doua perspective, e si o tensiune liant acolo dar mi s-a parut ca s-ar putea pierde fara o directionare evidenta. n-a fost clara intentia, o sa ma gandesc la o solutie. am anticipat insa riscul si-ti multumesc pentru confirmare.
voi mai umbla la versul ala, si eu tin la muzicalitate, continuitate, feelingul ca poezia \"te duce\".
ma bucur mult ca ti-a placut ideea, intr-un fel am simplificat cat am putut ca sa iasa la suprafata.
multumesc mult pentru comentariu si analiza atenta.

florin

m-am gandit si la ambiguitatea aceea din final, mi s-a parut ca n-are importanta in ce directie duce, ambele erau ok. legat insa de titlu ar trebui sa fie \"privesc\". ca de obicei, ma bucur cand iti gasesc comentariile. asta-i insa una din poeziile pe care n-as fi vrut s-o scriu, apropos de senzatia aceea de ingropare de viu.

pentru motivele pe care deja le-a spus adrian, pentru emotia din care a pornit si mai ales pentru faptul ca reuseste sa o transporte pe tot parcursul fara sa te piarda, iar la final face un salt si ramane in tine.
eu asteptam demult sa scrii o poezie la care sa n-am obiectii. :o)
or fi, tehnice, nu ma uit. cred ca sunt cateva lucruri care pot lipsi (de ex. \"se îneacă în sânge pereții se crapă\"), nu stiu precis daca efectul ar mai fi acelasi in sensul ca e nevoie de un val care sa te poarte si sugestia mea ar fi sa-l scurtezi, ceea ce-i riscant pentru efectul general. ca si antecomentatorii, am avut impresia ca s-a scris singura - e greu de obicei sa pastrezi nealterata intensitatea momentului. sper ca-s suficiente motivele, mie mi se pare ca poezia o recunosti si atunci cand nu ai atatea motive.

am citit poezia de doua ori, nu e prima data cand imi trebuie un interval de timp ca sa stiu cat imi place. a trebuit sa trec peste incarcatura de imagini si sa-i gasesc cursivitatea de poveste. e o enorma metafora care spune ca peste viata se asterne o poveste si-o ridica pe un alt plan, acolo unde curajul si dragostea si toate celelalte fac sensuri noi incat te poti uita la oameni/ viata altfel. dragostea poate face sa \"infuleci fluturi albi\", iata, dragostea-i o \"spalare de pamant\"
foarte puternica imaginea asta:
\"înțepenit în șa
să implor noaptea să fie blândă, să-și rostogolească
în oglindă stelele regale până când un chip de copilă
cu ochii căptușiți de lumină își leagănă trupul ca un fruct
copt\" pentru ca o vezi exact, nu stiu daca are mult efect in contextul mesajului dar eu personal nu ma mai pot desprinde de ea.
de acord cu silvia, isi merita deplin steluta, l-as vedea chiar la recomandate fiindca-i pacat sa nu fie citit mai mult.

trec.
am remarcat ca suntem \"amandoua\" pe acoperisuri. interesanta intalnire in gand.

poezia as fi spus ca e frumoasa, dar ca sa nu banalizez am sa spun ca-i iscusita. :o) glumesc, desigur.
mi-a creat o stare de imponderabilitate in imposibilitatea aceea de a urca/ cobori/ intalni, asociata cu nemiscarea. parca nici picaturile alea de ploaie care umplu vasele de lut nu se misca, e o poza. am vazut punctul tare al poeziei in \"lucruri dispar în miezul lui răcoros\", e un mesaj spus scurt si lasa poezia sa-ti faca placere.
poeziile tale au seninatate si atunci cand pornesc dintr-un sentiment greu. e doar o observatie nelegata neaparat de poezia asta, mai mult de alte parcurgeri prin pagina ta.

uitasem sa spun, evident ca au si altii curaj, important e cum il dozezi si in ce context. iar asta chiar cred ca tine de-o perceptie fina pe care unii o au iar altii o mai nimeresc. de-aia spuneam de cautari si diferente.

apropos si de ceea ce spune Maria, referitor la tonul/ directia pe care spuneai ca ai gasit-o. pastreaz-o, e altfel decat ce se scrie de obicei si diferenta sta intr-un soi de curaj (ingrijit, as spune, se simte ca vine dupa ceva cautari) care rasuceste sabloanele si se simte. si ca sa nu fie fara acoperire afirmatia, uite de unde vine:

\"lui nu i-am spus niciodată father și acum oricum i-aș zice tot aia
tot un bolovan ar arunca în rîul ăla să vadă cum cade valul
pentru că mother nu era ca fufele astea care-și cară plozii peste tot\"

curajul e in \"tot aia\", e in \"father\", \"fufele astea\" care in context da, construiesc exact imaginea aia cu fabrici si uzine si strazi de granit si pete de ulei, fufe, etc etc. si nu ca nu deranjeaza, isi au locul acolo.
impresia e ca lucrezi bine cu amanuntele ca sa scoti la iveala esentialul, si esentialul ramane oarecum nespus dar perfect implicat (faina metafora, iese la suprafata fara a forta).
sper sa ma crezi ca nu sunt deloc biased, e o poezie reusita.
mi-a placut cum ai legat strofele cu \"plodul aruncat\". e greu sa mai lucrezi cu metafore si sa-ti iasa neobositoare.
eu am remarcat imediat justificarea englezismelor din poezie si a avut efectul pe care l-ai cautat. ma gandeam ca ar fi bine sa stii, daca a mers la mine poate ca de fapt merge si-i ok.

nu cred ca ti-am mai spus, faci niste comentarii foarte frumoase. e fain mai ales ca nu insisti pe impactul personal, pare ca te chiar intereseaza sa ajuti autorul.
da, vad cum se poate obiecta la \"sticlirile geamurilor...\", am scris insa partea aceea de parca as fi trecut pe acolo si mi-e greu sa renunt la ea, intr-un fel e fereastra prin care ma uit la poezia asta. e nevoie de ceva timp pentru detasare, mai tarziu o sa recitesc cu alti ochi si-ti multumesc.
sper doar sa nu te plictisesti la un moment dat.

incerc. sa pastrez racoarea aceea. poate mai vii. :o)
sunt multumita ca ai citit, e o poezie care mi-e draga fiindca seamana mult cu mine. pe oriole le apuca un fel de nebunie intr-o anumita perioada a anului si chiar se izbesc de geamuri, incercam poate sa fac un sens din asta.

ca a iesit aproape hilar sensul celor de mai sus. :o)
voiam sa spun ca eu comentez cu teama aproape de fiecare data, mai ales la favoriti. am trecut cu totii pe-acolo, asta e, ce-am invatat e ca pana la urma oamenii ajung sa stie unde gresesc si unde nu.
inca ceva: exact pe asta mizez, pe rezonanta. nu mai am chef sa spun, refuz, uite, cu riscul ingroparii. un fel de revolta, doar unul din multe. m-am simtit bine ca ai rezonat.

eu ma tem sa comentez de fapt la favoriti (ca am, nu pot altfel) dar am cate-o culme a curajului pentru care m-as bate oricand.
iti multumesc ca ai avut rabdarea sa citestiun text pe care-l credeam ingropat.

ce frumos ca ati cazut de acord mai ales ca am semi-cazut si eu de acord in legatura cu prima strofa. pentru ca eu la gheare nu renunt! :o)
multumesc de recomandare.

diminutivul mi se pare aproape genial.
te face sa zambesti si stii bine ca nu-i o scapare.
m-a uimit cat de eterica e scrierea asta.
nu din prietenie, categoric nu din admiratie, ci pentru ca m-a cucerit pur si simplu totul din ea. si chiar cred ca merita, din punctul meu de vedere, si pentru diminutivul ala!

evident ca (si)oana are dreptate.
dupa cum la fel de evident e ca ma ia cu frig atunci cand aud convingeri despre poezia moderna. prefer sa nu am una in care \"metaforizari excesive\" sa tot apara, ca si cum asta ar fi neajunsul poeziei clasice si nu al celei proaste.