marmura albă

fara intentia de a intra pe site. m-ai determinat sa o fac. :o)
foarte fain legata de titlu, tocmai de aceea nu mi se pare de prisos nici macar acel "bietul de tine". nu voiam sa treaca asa, fara macar un mesaj, mai ales ca eu cred ca ar merita toata atentia. inceputul cu inorogul aproape ca m-a indepartat, ar fi fost pacat, e unul din putinele locuri in care-l vad fara nuanta de ridicol in contextul poeziei. parca ai mers foarte atent printre o gramada de cristale. :o)

nu te am vazut demult tare demult..sa fi tu inorogul? :)))
merci de trecere si luare aminte

emir

și mie mi-a plăcut poezia. cu excepția inorogului care linge palmele omului, ca un câine credincios.

daca nu tzi place inorogul in iconomia zicerii
s a dus naibii poezia mea...ca pe inorog mizam :)))
merci oricum
ps.inorogul e la tine ?
emir

...chiar îmi place inorogul. Doar că-l asociez cu inocența, dar și aici e bine așezat. Chiar îmi imaginez omul fericit atunci când inorogul e în preajmă.:)

te doare în inimă. tare
atunci te faci inorog. de la un capăt la celălalt al lumii
spre seară cauți stăpân. te uiți după ochi
și fiecare căutare închide câte o pleoapă
rând pe rând
câte un ochi