Crank

Pe lângă stranietatea dicursului (de bine), aerul imagistic oriental (de bine), câteva versuri strong („...cumpărați din bazarul ăla pe care dumnezeu l-a amenajat
pentru ultima dată cînd a închis”,
„aș putea să mut timpul
acum că stăpînul său absolut lipsește
și să privesc prin ochean”) (de bine), deci, pe lângă astea, am câteva „ciupituri” (de rău):
1. „taraba și crank a rămas ultima”, nu se înțelege prea bine; dezacord?! Sau lipsa semnelor de puctuație face ca versul să pară dezacordat?
2. „cea mai mișto dintre babele care s-au înghesuit la
divina pomană și spectacolul să nu mă amuze deloc”, absolut încâlcit, mi-e greu să prin sensu’, chiar dacă am citit de trei ori; poate e creieru’ încâlcit,
3. e adevărat că „nu vezi în fiecare zi o babă încălțătă cu tîrlici
dînd iama la oala cu sarmale”, dar e uzual versul, scade impresia de stranietate, imaginea da, e stranie, dar expresia”nu vezi în fiecare zi”… e puțin răsuflată.

Vorba unui clasic, nu trage dom’ semaca!

mersi, in primul rind pentru ciupituri, asta ma intereseaza, in primul rind, daca cititorului i se pare ca scirtaie ceva, sau chiar scirtaie

1. evident din cauza topicii - dumnezeu a inchis taraba / cranck a ramas singura
2. in principiu poezia asta, in unul dintre planuri, ar trebuie sa schiteze o imagine, nu foarte clara, iar cititorul sa puna in acord ce stie (sau cred eu ca stie) cu ce-i spun
(referitor la versul ala, iti, doar, sugerez sa te gindesti la babele alea care se inghesuie la pomeni, sfintiri, marile sarbatori religioase
3. nu am vrut sa fie foarte original sfirsitul, importanta-i asocierea si (eventuala) cheie de interpretare

mie imi pare o poezie foarte bine construita, si-ti spun de ce.
in genul de poezie \"fuga de metafore ca-i la moda\" mie mi se pare ca majoritatea sterilizeaza excesiv, sterilizeaza si in materie de idee. exact acolo reusesti sa compensezi si o faci cu intorsaturi interesante. intorsatura aici mi s-a parut ca e in \"aș putea să mut timpul/ acum că stăpînul său absolut lipsește/ și să privesc prin ochean una dintre babe/ cea mai mișto dintre babele care...\" . Dupa ce schimbi planul (ca o anticipare), e normal ca nu te mai amuza ce vezi. :o)

mi-am pus aceeasi problema cu ultimele doua versuri, dar \"iama\" ala si \"nu vezi in fiecare zi\" chiar creeaza o imagine, si intentia a fost sa fie aia cu care suntem obisnuiti, deci am banuit ca nu ti-a scapat cliseul. riscul pe care ti-l asumi atunci cand folosesti un cliseu sau ceva ce stii ca nu-i in totala regula este ca va fi remarcat, ca vor fi macar indoieli. dar la mine a fost si banuiala ok-ului. deci iarasi, s-ar putea sa-ti creezi doar un grup de cititori curiosi. o banuiala.

cred ca la subtilitati stai bine deja, probabil ca trebuie sa mai lucrezi la impact, stii tu cum, ideea e sa nu uiti.

nu cred ca-i o moda, din contra as spune
fiecare scriitor are stilul sau si conceptia sa despre tehnica - eu cred ca metaforizarea in exces este tara poetilor slabi, pentru ca, indiferent de unde privesti, este un demers atit facil [presupun ca "nu te faci poet" daca nu ai un dram de imaginatie, cit sa-ti permiti niste constructii spectaculoase] cit si usor de justificat, atunci cind este cazul [ce-i mai simplu de spus decit "nu intelegi metafora" ori "e licenta poetica" atunci cind, de fapt, ai esuat?]

si trebuie doar sa ma uit in jur, 90 % din poezia care se scrie azi este construita exclusiv pe metafore - nu cred ca a scrie fara a-ti incarca prea mult poezia de metafore [riscul este cel pe care l-ai vazut si tu, schematizarea si prozaicul steril al constructiilor] este o moda si nici nu cred ca va fi una ; ar insemna ca poetii se pot exprima fara prea multe artificii, atunci cind este cazul, simplu si, in acelasi timp, in interiorul frumusetii sau tragediei - logic, pe cale de consecinta ar insemna sa existe prea multi poeti buni sau geniali ; bunul dumnezeu are grija ca numarul acestora si ramana constant (si mic) si in marea-i intelepciune foarte bine face

sa nu uitam ce s-a intimplat cu filosofia dupa kant si hegel - si-a dezvoltat un jargon propriu, inaccesibil, stufos, inzorzonat (marii filosofi de pina atunci au fost si scriitori buni)
cam asta se intimpla acum cu poezia, din punctul meu de vedere, evident
se indeparteaza de esenta sa si de cel caruia ar trebui sa i se adreseze, cititorul, (auto)izolindu-se intr-o lume fastuoasa, ampla si sugestiva, la suprafata, goala, ciudata si frigida in esenta

este evident ca in acest context, ce numim generic cliseu, este cea mai mare amenintare la adresa acestui mod de a "face" poezie - in mod absolut cliseul demasca impostura in timp ce amprenta proprie a metaforei ar trebui sa confere originalitatea si amprenta personala
un poet bun [nu vreau deloc sa sugerez ca eu as fi unul] nu se simte deloc amenintat de clisee pentru ca nu construieste o lumea artificiala, din carton si tipla colorata, el construieste una reala in care conteaza mai putin mijloacele si mai mult efectul/finalitatea
(exclud evident constructiile tip "tot unitar cliseistic")

cred ca ti-am raspuns si la partea cu impactul
nici acesta nu trebuie sa fie un scop in sine

scuze ca raspund cu intarziere.
iti multumesc pentru raspuns, e perfect. eu inclin sa raspund cu dezechilibrari in functie de cum ma simt abuzata, asa ca n-as putea fi partizanul niciunui curent/ tendinte (sunt 'abuzata' destul de fair, limitarea n-are gen). in ultimul timp, vorbind de clisee, aud adesea "metaforizare excesiva" si nu proasta/ artificiala metaforizare, ori mie mi se pare ca exagerari/ excese sunt doar acolo unde e poezie proasta. am citit poezie proasta de toate felurile si poezie buna asisderea. in rest, e doar umblet cu sablonul peste poezii.
nu refuz insa nici varianta ca, poate, imi scapa ceva.
apreciez raspunsul elaborat, mi-a facut placere.