Cristina Sirion

emilian
Comentariul tau imi sterge multe din indoieli. Un efort tradus in suprapunerea peste asteptarea ta imi creaza un fel de stare de validitate. Cred ca-i vorba de o buna comunicare, sau asta e impresia mea.

liviu
Iti multumesc de trecere, de semn, de opinii. Te invit sa mai treci, sa te opresti de cate ori ai timp. Sunt onorata, \"deranjul\" asta e in fapt bucurie.

alina
Tristetea, nu stiu, mai degraba o stare de gravitate pe care o am in fata idee de ireversibil. Veselie nu-i in mod precis. Iti multumesc pentru modul in care ai perceput textul.

alin
Saritul femeii prin coaste (deci nu \"din\") nu face deloc referire la mit, am fost surprinsa ca ai mers cu gandul acolo. Cred ca era singurul loc prin care putea sari onorabil, prin burta ar fi fost un pic mai caraghios. :o) Iti multumesc de trecere, nu-i rau sa privesc ceea ce scriu si din unghiurile total neasteptate.

mihai
Cum a spus emil, finalul s-a dorit mai degraba o detenta, cred ca ai cautat partea sensibila din el. In subtitlu am precizat \"nepoetica\". Multumesc de parere.

catalin
Iti multumesc pentru \"In imponderabilitate\", credeam ca a trecut oarecum neobservat. Si pentru incredere si pentru atentionare.

Mie mi-a placut cel mai mult acel \"tu înotând nemuritor nesfârșit\", fara a vrea sa fiu in raspar, asa s-a intamplat. Si tonul de scrisoare pe l-ai creat.
E frumos tot, discret, ca si cum ai putea trece peste el din neatentie si totusi nu se intampla, ceea ce-i mult mai greu de redat decat o frumusete impunsa in ochi.
Am citit cu placere.

\"geniala\". Cu scuze pentru scapare.

\"îngerii noștri stînd într-o aripă
fac sex și ei
și nu ne mai veghează\"

Mi-a starnit un suras. Absolut genila imaginea in simplitatea ei hatra.

Singura parte care nu m-a atins a fost:
\"nu mai apare iubirea ta în DEX
on-line
ori pe cruce
nu știu de ce-ți vorbesc așa\"

In rest, foarte frumos. Multumesc pentru \"credeam că moartea vine ca un fluture de toamnă/ de aceea tresăream în crini\", ce tihnit poate fi momentul acela.

Asa credeam si eu, pe undeva insa exista o linie de demarcatie intre feminin si indulcit, am incercat sa pastrez feminitatea pe care ai perceput-o, sper, intr-o doza care sa nu schimbe prea mult tonalitatea generala.
Iti multumesc pentru atentie, sa mai vii pe la mine.

Ai fost extraordinara, asteptam pe cineva care sa-mi confirme exact ce mi-ai spus. Si am schimbat imediat, oricum il framantam mai demult pe alocuri.
Nu, nici genul meu nu prea accepta ghioceii, mai am insa scapari. :o)
Multumesc.

Ceva imi spune ca si tu ai avut oarecum aceeasi senzatie ca si Carmen. Asa ca am facut cateva schimbari. Trecerea ta e intotdeauna un succes pentru mine. Se duc indoieli distructive, apar indoieli constructive. :o)

Faptul ca esti multumit imi creeaza o stare de jubilare de parca am luat premiu. E lucru mare. Iti multuimesc si te rog sa nu ma ocolesti nici in continuare.

PS - Inca ma lupt daca sa pun plisc in loc de clont pentru ca, culmea, mizam exact pe efectul pe care l-a avut asupra ta!

Admiratia e mai mult decat reciproca. Pe mine gratia ma loveste din cand in cand, tu pur si simplu traiesti in ea. Eu iti multumesc.

Iti multumesc, cand scrii cea mai mare bucurie e sa reusesti sa atingi cat mai multi oameni. Daca asta e ceea ce s-a intamplat, e tot ce mi-am dorit.

Sunt onorata de trecerea ta, faptul ca mi-ai lasat semn ma incanta. Sper sa ma vii, eu te voi astepta.

.... ca si Tamara. E poezie de recomandat, absolut excelenta, cu exceptia bucatii la care face si ea referire. Imi plac totusi \"dar lumea noastră e spartă/ frumusețea se scurge folosind viteza luminii\" si \"la noi cuptoarele cu microunde/ funcționează cu eclipse de lună\". Cred ca ideea se prinde si fara restul care ramane.
Imi place in mod deosebit profunzimea ideilor din care \"deriva\" cumva poezia, faptul ca nu scrii niciodata fara un \"schelet\" foarte solid si nu pici in contemplatii subtiri. Cred ca asta-i de fapt definitoriu pentru stilul tau.

Catalin, asa e, comentariul tau se suprapune destul de corect peste propriile-mi dileme. Cu exceptia \"talentului\", care personal cred ca m-a vizitat in mod exceptional (doar) in saptamana din urma. :o)

Multe din comentariile mele la alte poezii acuza pauzele de care vorbesti tu drept \"dilutie\", osciland oarecum intre acuza respectiva si rolul benefic al pauzei pentru respiratie. Ma straduiesc sa gasesc un echilibru insa linia de demarcatie e oarecum fuzzy, ma va prinde cu siguranta cu un picior intr-o parte sau cealalta.

In legatura cu tema centrala, lucrurile sunt mai clare. Asa e, reactionez ca o picatura de cerneala cazuta in apa, ma ramific in nestire. Credeam ca-i o chestie interesanta daca ai grija sa arunci ancore inapoi la subiect. O sa tin cont de ce spui, imprastierile trebuie aduse neaparat inapoi.

Despre metaforizare chiar nu stiu. Ma tem uneori sa nu scriu prea concentrat, asta da de obicei un gust artificial desi mie-mi arata in fapt voltajul pe care-l are poezia. Am incercat sa evit si uite ca se vede. :o)

Multumesc, o sa mai pritocesc ce-ai spus si sper ca se vor observa schimbarile.

... am descoperit-o si mi-a placut mult. O poveste-poezie foarte sensibila si profunda. Imi place ca ultima strofa e simpla, fara pretentii, mesajul intra fara a fi nevoie de mestecari suplimentare. Cred ca ar putea lipsi \"sau dacă
îmi puneam tot soiul de probleme existențiale\", nu adauga nimic la mesaj in schimb o proiecteaza prea mult intr-o exprimare cotidiana.

Surprinsa placut.

Surprinzatoare imagini, \"culoarea unui omoplat/ zidit în peretele sarmațian\", o stare foarte patrunzatoare - \"ea mi-a vorbit mult, eu m-am schimbat mult\" - in care realmente simti cum \"clipele trec și nu trec mor și nu mor\". M-a infiorat, sincer.

O intrebare (amanunt): clănțănește ala sigur nu-i clănțăne? Nu bag mana in foc, e posibil sa folosesc eu verbul in mod gresit.

Mi s-a parut ca are forta evenimentelor acelora care aduc un cutremur cu sine si o unda de soc. E un poem rotund, cum a spus Valeriu. Te matura de pe picioare.

florin
Imponderabilitatea asta a venit cumva obsesiv, m-am bucurat ca am scapat de ea.
Iti multumesc pentru consecventa cu care citesti, apreciez mult, aveam (am) nevoie de pareri ca sa-mi creez eu insami o parere obiectiva. Probabil ca nu vor inceta sa ma surprinda, oricum.

leonard
Oscilez intre un soi de ingrosari exagerate spontane si o temperare de a doua zi. Culmea e ca desi exagerarile sunt mai aproape de modul real in care simt, ma fac mai bine inteleasa moderandu-le. Comentariul tau a facut sa-mi creasca inima, multumesc.

cezara
Mi-ai amintit de o carte pentru copii pe care am citit-o cu veacuri in urma, mi-a ramas in minte imaginea sarutului mamei care se facea lampita la capul patului ca sa vegheze pruncul. Asta-mi doresc pentru fetita ta si pentru a mea, in curand. Poeziile se imprastie repede, sunt mult mai volatile.
Iti multumesc mult de trecere si de gandul frumos.

\"stau în genunchi
toate secundele cu mâini abile de crupieri\"

\"o femeie s-a legat cu elastic de inima mea
pulseaza în mine
sus
jos\"

\"îmi modific forma și dimensiunea
sub acțiunea acestei forțe exterioare
mă curbez ușor până devin tu\"

Scuze ca ti-am ciopartit poezia, imaginile astea mi-au staruit in minte de cand am citit-o prima data. Nu stiu cum, parca m-am infratit cu ele si a trebuit sa scotocesc din nou dupa poezie. S-a legat cu elastic de inima mea! :o)

E superba, o poezie care ramane in tine ca un sediment din care treptat, parca te formezi. Singurul vers care mi se pare ca ar putea lipsi fara sa i se simta lipsa e \"adună-mă-n cioburi, mănunchi!\" - a fost ca o poticnire pentru mine. E oricum un fir mic pe langa blocul de frumusete din rest.