AAA\'HHH x UUU\'BBB mingiuca portocalie

bun felul in care transcenzi simbolurile, in carre re-creezi sentimentele. pe alocuri te alungesti un pic, adaugi mici extensii inutile gen mare de obsidian, dansatoarea mea, insa pe ansamblu o alta realizare buna marca Pavel.

Da, fluiditate, sunet, fascinație în raport cu zidul înspăimântător, de neclintit. Deocamdată nu pot pune o Stea, findcă mă deranjează, îmi pare în plus bucata care începe cu \"dar lumea noastră e spartă\" și se termină cu \"funcționează cu eclipse de lună\". În general, cam lungit, se împrăștie groaza pe care o ai în fața zidului. Asta e prima impresie, mai revin, tama

dupa comparatia frumusetii cu o papusa matrioshka, am ales sa evidentiez finalul superb. mi-a placut resemnarea tipului din poem, caci eu vad o resemnare in final. e inteligenta miscarea de invaluire pe flancuri din final, daca nu poti cuceri cetatea, e cel mai bine sa te infiltrezi in zidurile groase, intr-un tarziu vei reusi sa treci de ele si sa ajungi exact in piata mare a cetatii, acolo unde se gasesc cele mai delicioase trairi.

frumos!!!

foarte amical,

Leo si Tamara, cine accepta cu placere ca s-a lungit, mai ales cind tocmai a terminat de transcris ceva care l-a devastat? dar vrind nevrind trebuie sa recunosc ca nu e suficient de comprimat.
Alberto, ai vazut, dupa mintea mea, excelent. din pacate nu pot sa-ti dau o stea pentru comentariu!

\"dar lumea noastră e spartă
frumusețea se scurge folosind viteza luminii\", remarcabila expresie.

.... ca si Tamara. E poezie de recomandat, absolut excelenta, cu exceptia bucatii la care face si ea referire. Imi plac totusi \"dar lumea noastră e spartă/ frumusețea se scurge folosind viteza luminii\" si \"la noi cuptoarele cu microunde/ funcționează cu eclipse de lună\". Cred ca ideea se prinde si fara restul care ramane.
Imi place in mod deosebit profunzimea ideilor din care \"deriva\" cumva poezia, faptul ca nu scrii niciodata fara un \"schelet\" foarte solid si nu pici in contemplatii subtiri. Cred ca asta-i de fapt definitoriu pentru stilul tau.

Silvia, multumesc pentru o trecere a carei rapiditate nu se poate compara decit cu gratia ei :)
Cristina, in arheologie stilul si functia sint ba vazute ca fiind complementare, ba alcatuind o dihotomie fundamentala (eh!). pentru poezie ramin la stil ca variatie isocrestica (ideea lui Sackett) asadar: ce mijloace alegi, din mai multe echivalente, pentru a transmite emotia.
Tamara, iti multumesc pentru ca ti-ai asumat un gest care, fiind in doi timpi, poate contraria. si mai mult ma bucura prezenta ta constanta pe textele mele in ultima vreme!

Sunt o prezență constantă pe site, nu doar pe textele dumitale, nu voi intitia un club al fanilor lui Catalin, nu am chef.

si eu sper ca nu veti face asta pentru ca va fi un club fara membri. probabil m-am exprimat gresit, voiam sa spun ca m-au bucurat comentariile dvs - si, daca vor mai fi, ma vor bucura in continuare.

nu stelele si nu fanii declarati fac sa fie valoros, citit, cautat un autor sau altul. imi pare rau de reprosul nefondat, netacticos al Tamarei.

\"casa ta e închisă bine ca să nu intre necunoașterea în ea\" este centrul poemului tau...despre deschiderea/inchidere cu nenumarate orizonturi implicite/explicite...text ca o piesa neterminata pentru portocala mecanica...

\"iar tu vii acum în lumea în care tăcerea e un animal împușcat
care tresare cu vorbe\"

iar la trecerea dintr-o forma de *manifestare* in alta, mereu zidul...

frumos poem, as fi dat si stea, dar nu sunt in mood zilele astea, cum se spune...
imi da o senzatie de familiaritate, de parca as mai fi intalnit-o, desigur, intr o alta lume ireala

best regards from kozzyland

Silvia, tocmai citesc o carte de poezii de Gabriel H. Decuble. zice: si cititorul e de hirtie - ca si scriitorul.
Ioana, portocala mecanica e depasita. acum avem clementina cuantica.
Dorine, stelele astea cad cam pe neasteptate, sint mai periculoase decit asteroizii din filmele americane. dar multam!