Fără formă inițială

Alberto, azi ți-ai părăsit corporalitatea pentru a deveni Acela ce va deveni în funcție de mâinile, gândurile și ochii iubitei.
Ceea ce mi-a părut frapant a fost tocmai aceasta discrepanță între realitatea ce te descrie și ceea ce este femeia aceasta. Tu ești materialul ce poate fi modificat, modelat. Iar ea este scultorul, artistul.
Felicitări pentru posibilitatea de a te putea așeza și tu odată în locul femeii care de obicei este descrisă de poeți, astfel încât creatorul a devenit la rândul său material.

Cristina Teodorescu,
cu drag

m-ai deconspirat bine, m-am curbat atat de mult incat poemele mele sunt ca niste palme deschise prin care cititorii se plimba alene fotografiindu-me liniile si hatisurile lasate la vedere.

multumesc mult pt trecere si parere.
te mai astept.

Alberto,

lipsa formei probabil determină această plasticitate… în care „e destul loc pentru a pune un hamac”. O, lucrurile/oamenii pe care le/îi inhalăm și care au mai mult loc înăuntrul decât în afara noastră, dar mai ales lipsa de consistență și contur a ființei modelându-se sub incidența obiectelor, oamenilor din jur.

Cu aprecieri,
Aur

ma bucur ca ai reusit sa vezi dincolo de versuri. exact, oamenii/lucrurile/faptele pe care ii/le inhalam au mai mult loc inauntru decat in afara noastra, foarte frumus spus.

multumuri pentru comentariu

întreg poemul e salvat de dinamică (hamacul / bungee jumping - mi s-au părut ingenioase), dar și ipostazele care se succed, adică agresivitatea secundelor în fața condamnatului, refugiu în lirism, femei, un anume jucăuș (în balansare) ca trecere înspre edificiul iubirii, spațiu interior larg, formă finală identică \"ei\". eu personal cred că-i inutil or de ordin strict fizic penultimul vers. în rest, foarte plăcut, sincer. multă inspirație să ai.

observ ca esti o cititoare fidela de ceva vreme. totusi, nu inteleg, acest poem era condamnat la pierzanie asa incat a trebuit sa intervina hamacul pt a-l salva?

merci pt comentariul pertinent, te mai astept

este o reușită această „siesta dupa un dejun copios / printre poze cu femei care se prabușesc / în mine ca un bungee jumping”.
mi-o plăcut această mișcare sus / jos / bază / pisc”, această pulsație care poate transmite un sentiment în întreaga sa desfășurare.
„mă ridic totuși / o femeie s-a legat cu elastic de inima mea” este punctul forte al ansamblului, punctul de echilibru, dar și „sunt ca un edificiu recent construit / în care muncitorii au uitat / saci de ciment, ciocane, cuie” susține întreaga (ta) dragoste.
Felicitări.

Cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

e foarte bine ca ai trecut prin subsolul acestui text, credeam ca poezia place doar personalului feminin de pe site :D
multumesc mult pentru comentariu, iti raman dator

păi, faptul că nu prea lăsam comuri mai înainte nu înseamnă că nu te citeam. am extras momente pe care le-am considerat eu importante și cuvinte cheie/simboluri. hamacul este unul dintre elementele ce condiționează dinamismul și nu doar. este un poem bun, am mai zis. scrii bine și pentru asta te admir.

n-am mai gasit pe cineva sa-mi aduca aminte de vesnicul stil al lui Nichita Stanescu...

\"stau în genunchi
toate secundele cu mâini abile de crupieri\"

\"o femeie s-a legat cu elastic de inima mea
pulseaza în mine
sus
jos\"

\"îmi modific forma și dimensiunea
sub acțiunea acestei forțe exterioare
mă curbez ușor până devin tu\"

Scuze ca ti-am ciopartit poezia, imaginile astea mi-au staruit in minte de cand am citit-o prima data. Nu stiu cum, parca m-am infratit cu ele si a trebuit sa scotocesc din nou dupa poezie. S-a legat cu elastic de inima mea! :o)

va multumesc frumos pentru comentariile voastre si va mai astept .