În imponderabilitate

mi-a plăcut toata poezia, fara rezerve, cum ai croșetat imaginile, magnetismul si spontaneitatea lor, finalul ce are o detenta admirabila. mi-am incalzit si eu mainile la aceasta floare rosie necunoscuta. apropo, si bunicul meu zicea la fel :)

de ce sunt doar al 41-lea cititor al rau. ai un magnetism natural extraordinar pentru imagini deosebite. imi plac tare mult asocierile pe care le faci si aproape imi vine sa spun ca esti printre cele mai norocoase in privinta talentului pe aici. multa bafta.

poemul tău e ca o poveste pe care am s-o învăț și am să mi-o spun în fiecare seară , și fetiței mele.nu vreau să spun ce mi-a plăcut pentru că nu am toate cuvintele care să exprime emoția ce mă învăluie, aș strica magia.
cu drag,

florin
Imponderabilitatea asta a venit cumva obsesiv, m-am bucurat ca am scapat de ea.
Iti multumesc pentru consecventa cu care citesti, apreciez mult, aveam (am) nevoie de pareri ca sa-mi creez eu insami o parere obiectiva. Probabil ca nu vor inceta sa ma surprinda, oricum.

leonard
Oscilez intre un soi de ingrosari exagerate spontane si o temperare de a doua zi. Culmea e ca desi exagerarile sunt mai aproape de modul real in care simt, ma fac mai bine inteleasa moderandu-le. Comentariul tau a facut sa-mi creasca inima, multumesc.

cezara
Mi-ai amintit de o carte pentru copii pe care am citit-o cu veacuri in urma, mi-a ramas in minte imaginea sarutului mamei care se facea lampita la capul patului ca sa vegheze pruncul. Asta-mi doresc pentru fetita ta si pentru a mea, in curand. Poeziile se imprastie repede, sunt mult mai volatile.
Iti multumesc mult de trecere si de gandul frumos.

tau este absolut remarcabil, mi se pare ca trebuie discutate doar pericolele sau mai exact felul cum ti l-ai putea nedreptati. se-ntelege ca e o parere strict personala. unul ar fi mentinerea permanenta a aceluiasi registru, anume metaforizarea, incit vibratia lui scade in intensitate (mai exact receptia acestei vibratii). al doilea priveste sheer quantity. esti prea generoasa cu cititorul. nu fac apologia pauzelor de publicitate, dar uneori sint utile. e buna si prezenta unei linii drepte, pregatitoare, dupa care sa incepi sa sui din nou. in fine, nevalorificarea unei teme centrale. imaginatia ta te indruma in multe directii ca intr-o reverie. nu se poate merge pe toate caile deodata. cred ca n-ar prinde rau un pic de organizare parsiva in usoara prolixitate minunatului tau talent.

Catalin, asa e, comentariul tau se suprapune destul de corect peste propriile-mi dileme. Cu exceptia \"talentului\", care personal cred ca m-a vizitat in mod exceptional (doar) in saptamana din urma. :o)

Multe din comentariile mele la alte poezii acuza pauzele de care vorbesti tu drept \"dilutie\", osciland oarecum intre acuza respectiva si rolul benefic al pauzei pentru respiratie. Ma straduiesc sa gasesc un echilibru insa linia de demarcatie e oarecum fuzzy, ma va prinde cu siguranta cu un picior intr-o parte sau cealalta.

In legatura cu tema centrala, lucrurile sunt mai clare. Asa e, reactionez ca o picatura de cerneala cazuta in apa, ma ramific in nestire. Credeam ca-i o chestie interesanta daca ai grija sa arunci ancore inapoi la subiect. O sa tin cont de ce spui, imprastierile trebuie aduse neaparat inapoi.

Despre metaforizare chiar nu stiu. Ma tem uneori sa nu scriu prea concentrat, asta da de obicei un gust artificial desi mie-mi arata in fapt voltajul pe care-l are poezia. Am incercat sa evit si uite ca se vede. :o)

Multumesc, o sa mai pritocesc ce-ai spus si sper ca se vor observa schimbarile.