Cristina Rusu

Începutul toamnei - un fluture desenat pe vechea lampă Imagine; Roeselien Raimond - cu acordul autorului

cadența ploii - umbrele se contopesc cu înserarea Imagine: Sarah Montes - cu acordul fotografului

Imaginea: Sidsel Tonnessen - cu acordul fotografului

imaginea: movieforums.com

Imagine: Gary Woodburn - The Hitchhiker

zâmbet de copil arme așteaptă tăcute pe câmpul verde - nori de ploaie risipiți la marginea cerului * seară de vară vânt la poarta cerului - bătrâna coase pasărea paradisului văzută în

Prima ninsoare – la templu mă întîmpină doar pietrele Un soare roșu încet apune peste clopotul înghețat doar mantra unui călugăr risipește liniștea Uscăciunea iernii – pe masa pelerinilor piersici

Încremenit parcă – cinci sute de ani peste Kinkaku-ji Ninsoarea deasă acoperă urmele pașilor mei – umbrele samurailor oriunde întorci privirea Atît de frig – mereu cu gîndul la o ceașcă

Grădina în toamnă – rațele văluresc iazul colorat Toamnă din nou – pe aleile grădinii numai pașii lui La ceainărie – el îi așează ceașca pe-o frunză roșie O zi rece – bătrînul ridică dealul doar

Dîre de fum – în dimineața rece savoarea ceaiului Ninsoare deasă – bătrînul ca o umbră pe drumul pustiu Shirakawa-gō – luna de iarnă aceeași de-atîtea veacuri Nămeți cît casa – o pisică

Răceala serii – lîngă micul mormînt de veghe luna Aura toamnei - soarele se rotește dezgolind umbre După multe toamne… pe obrazul bătrînei o lacrimă uscată Referințe În Japonia, Jizō sau

în tihna zilei copac care veghează cerul și-adâncul spre pragul noii clipe trec de-odată schimbată aroma de ceai popas pentru pribeagul amiezilor tăcute aștept cum știu mai bine clinchetul de

prima chiciură - frunze și haiku-uri se strâng laolaltă plimbare în zori - atâtea frunze un singur haiku Livia Ciupav rugina-n frunză - nealterată-n altar lumina dintâi tufe de trifoi - printre

Pe crengi de cireș flori deschise și boboci în depărtare…. speranța revederii a înmugurit din nou Lângă un templu cireșul a înflorit dar tu lipsești… în fiece floare stă ascuns dorul meu Magdalena

Mănăstirea-nchisă - doar razele lunii mai trag de clopot Livia Ciupav Pământul nu a fost niciodată mai aproape de cer mi-am spus urmărind steagurile înălțându-se Dumnezeu e culoarea îmbrățișată a

Cerul aproape – cu cețurile toamnei se duc și anii Vînt aprig pe piscuri – pașii pelerinilor se sting încet Uscăciune – la poarta templului călugări cu ceai cald Întors în timp – inima

*Ryōan-ji - Templul Dragonului Păcii, un templu zen situat la nord vest de Kyoto, Japonia. Imaginea - Shishi Toru

Viscol de petale mai aproape de tâmple cu un nou an?... nimic nu poate stinge chimonoul cel roșu Dragă Magdalena, aceste versuri să îți fie parasol între tâmple și iarnă, acum și la mulți