Kōraku-en

Grădina în toamnă –
rațele văluresc
iazul colorat


Toamnă din nou –
pe aleile grădinii
numai pașii lui


La ceainărie –
el îi așează ceașca
pe-o frunză roșie









O zi rece –
bătrînul ridică dealul
doar cu privirea


Soare de toamnă –
castelul Okayama
mereu în umbră









Referințe

Kōraku-en – situată în orașul Okayama, Grădina Kōraku-en este una dintre cele mai frumoase trei grădini din Japonia, celelalte două fiind Kenroku-en din Kanazawa și Kairaku-en din Mito. În plină perioadă Edo (1603-1868), atunci cînd grădinăritul atinge maximum de strălucire, daimyo Ikeda Tsunamasa (în secolul al XVII-lea, în perioada medievală, guvernatorii provinciilor erau numiți daimyo – nume mari) începe lucrările la această grădină (1686) și abia peste 14 ani, în 1700 ea este finalizată complet, păstrîndu-și aspectul original pînă în prezent. Cît timp a trăit nobilul Ikeda, grădina era deschisă la anumite evenimente, unde se picta, cînta și se scriau poezii. Au rămas multe însemnări istorice și documente ale familiei Ikeda din acea perioadă. Proiectată în stilul Kaiyu (promenadă pitorească), grădina are o suprafață totală de aproximativ 133000 de metri pătrați iar zona de iarbă acoperă aproximativ 18500 de metri pătrați. Cu un iaz central Sawa-no-ike și trei insule principale această grădină, capodoperă a peisajelor este completată de dealuri, cursuri de apă și insule mici artificiale, toate concepute cu grijă ca să includă castelul Okayama-jo (construit în 1573 de daimyo Uchita Naoie, numit și U-jo - Castelul Ciorii după culoarea lui neagră). Formatul grădinii are un nucleu principal Enyotei - esplanada lină cu vedere spre un nucleu mai mic – Noh, care are un iaz, un deal în miniatură, o dumbravă în formă de prună și o grădină cu plante de ceai. Ceainăriile și pavilioanele stau în mijlocul pajiștilor, în spatele lor pe o bordură ridicîndu-se arțari, cireși și caiși. Pîraiele, înconjurate de iriși sunt traversate de mai multe podețe de unde se pot face fotografii bune. Un cîmp mare de orez se găsește chiar pe malul estic al iazului Sawa-no-ike. Un mod ciudat de abordare, el nefiind de obicei încorporat în structura unei grădini. În forme rotunde, atent îngrijite, tufele de azalee își revarsă culorile pe pajiști la începutul verii. Plimbarea de la grădină la castel, de-a lungul unei alei umbroase de pe malul rîului Aashi este deosebit de plăcută și nu poate să nu rămînă o amintire din acest colț minunat al Japoniei.



Imagini: Yuan Totoro - cu acordul fotografului