Shikoku Hachijūhakkasho*

Cerul aproape –
cu cețurile toamnei
se duc și anii


Vînt aprig pe piscuri –
pașii pelerinilor
se sting încet


Uscăciune –
la poarta templului
călugări cu ceai cald


Întors în timp –
inima bătrînului
bate mai repede








Referințe

*Shikoku Hachijūhakkasho – în traducere „Cele 88 de temple din Shikoku”.

Situată la sud de insula Honshu și la est de insula Kyushu, insula Shikoku este cea mai mică și cea mai puțin populată dintre principalele insule ale Japoniei. Cu munți și piscuri ce ajung la înălțimi de două mii de metri în est și în centru, peisajele de pe Shikoku au un farmec aparte, mai ales că insula este oarecum ferită, fiind în afara drumurilor importante ale țării. Înainte de toate, Shikoku are o rezonanță religioasă aparte. Optzeci și opt de temple formează ruta cea mai importantă de pelerinaj din Japonia, cu o lungime totală de aproximativ o mie patru sute de km. Sfîntul Kobo Daishi (774-835, călugăr budist, întemeietorul școlii budiste Shingon) este considerat de credincioși întemeietorul pelerinajului prin Shikoku (numit de japonezi Shikoku Henro). Ideea constă în a mai face un pas pe drumul iluminării și a urca în ciclul karmic al reîncarnării, pelerinul încercînd să se purifice de cele optzeci și opt de pasiuni lumești. Călătoria începe la Templul Reizan-ji din Tokushima-ken, urcînd în spirală spre Templul Okubo-ji din Kagawa-ken. Cea mai dificilă parte este zona muntoasă unde se înșiruie 16 temple în Kochi-ken. Numai cei mai pioși se încumetă să parcurgă traseul pe jos, durata lui fiind de circa șaizeci de zile. Pe timpul cînd trăia Kobo Daishi, călugării, îmbrăcați în echipament tradițional complet, plecau la drum schimbînd mai multe perechi de sandale de paie pe timpul călătoriei. Cel mai important pentru pelerin era ca el să încheie pelerinajul. Traseul a rămas la fel și în zilele noastre, el putînd fi parcurs și invers. Pentru cei care îl parcurg invers se spune că au parte de mai multă abundență, atît materială cît și spirituală. Shikoku înseamnă literalmente patru provincii, Awa, Tosa, Iyo și Sanuki, reorganizate, în timpul Perioadei Meiji (1868-1912) în Prefecturile din Tokushima, Kochi, Ehime și Kagawa. Călătoria pelerinului prin aceste patru provincii este asemănată cu o cale simbolica pentru iluminare. Trecerea prin templele 1-23 reprezintă ideea de trezire - hosshin, 24-39 austeritate și disciplină - shugyō, 40-65 iluminare - bodai și 66-88 nirvana – nehan. Pelerinul (numit de japonezi henro), care parcurge pe jos acest pelerinaj are o cămașă albă – oizuru, o pălărie conică – suge-kasa și un kongō-zue or kongō-jō (baston de sprijin din lemn, pe ea sunt inscripționate un cînt Namu-Daishi-Henjō-Kongo și cuvintele Dōgyō-Ninin - pelerini împreună). La sosire în fiecare templu, el își spală picioarele înainte de a intra în sala principală (Hondo). Aici oferă monede, tămîie, cîntă din Hannya Shingyō (Sutra Inimii) și din Kōmyō Shingon (Mantră a Luminii). După alte rugăciuni se oferă din nou monede și funde, se cîntă din nou din Hannya Shingyō cu repetarea mantrelor Gohōgō și Namu-Daishi-henjō-Kongo.
O fotografie cu un pelerin îmbrăcat tradițional arată așa:




Cît despre fotografia cu treptele în piatră ea arată drumul pelerinului prin munți spre templul Negoro-ji. Aici găsim de fapt un complex de temple budiste înconjurat de vîrfurile sacre ale munților Katsuragi. În 1087, En nu Gyōja (ascet și mistic japonez), a stabilit acest domeniu ca centru de promovare a budismului. Inițial, numele templului a fost Hōfuku-ji (după numele unui adept Hōfuku-Chōja a cărui contribuție a fost semnificativă). În 1132, împăratul Toba (1103-1156, al 74-lea împărat al Japoniei), donează templul și conacele din apropiere lui Kōgyō-Daishi (1095-1143, preot, întemeietorul sectei budiste Shingon). El numește locul Daidenpon Negoro-ji. Conacele le transformă de asemenea în temple; Enmyō-ji și Jingu-ji. În 1585 un incendiu de proporții distruge templu. Mai tîrziu, în anul 1623, Tokugawa Yorinobu (1602-1671, samurai din clanul Tokugawa), inițiază reconstrucția templului. De atunci din perioada Edo templul trece prin mai multe transformări adăugîndu-se mai multe clădiri și grădini.
Shikoku Henro este în prezent unul dintre pricipalele pelerinaje din Japonia. Pelerinii care nu se încumetă să meargă pe jos, parcurg traseul cu autobuzul sau mașinile personale în zece zile. Ruta are peisaje extraordinare fiind astfel o modalitate deosebită de purificare dar și de explorare a minunatei insule Shikoku.


Imagine: Masahiro Morita - cu acordul fotografului