Huáng Hé la începutul iernii

este elocventă: imagini caligrafice, tonul sepia fotogenic, un aer calin de stampă extrem-orientală. Versurile atașate însă deși inspiră atmosfera taiga sunt cam terne (ai și-un typo delicat:\"umbrele-serării\")

este elocventă: imagini caligrafice, tonul sepia fotogenic, un aer calin de stampă extrem-orientală. Versurile atașate însă deși inspiră atmosfera taiga sunt cam terne (ai și-un typo delicat:\"umbrele-serării\")

Mulțumim pentru comentariu. Ai dreptate stampele orientale sunt în tonuri palide, estompate. Despre străvechiul Fluviu Galben care izvorăște din Tibet, cu ape line, transportând aluviuni care îi dau numele nu știu dacă se poate scrie altfel decât tot în același ton lin…

Magdalena și Bia

există altă cale zicea Xin Djuann Bao
Poate tumultuos, poate dinclo de fragilitatea taiga
Absolut offtopic cine e Bia?

Luna oglindită și povestea apei - tot ce-a rămas din visul pescarului...
Cam asta mi-au sugerat cele două poeme ale voastre, luate împreună.
Frumoasă oglindire în imagini și versuri. Mai aștept și altele.
Cu scuze pentru nepriceputa mânuire a cuvântului, când vine vorba de comentarii,
Loredana

luna este a Magdei, ei îi place luna atît de mult, încît am decis să facă ea poemul la imaginea cu luna oglindită. povestea apei mereu alta, Fluviul Galben curge ducînd cu el mii de povești. mulțumim pentru semn.

Bia și Magda

copac dezgolit-
luna plină pe apă
vâslând bătrânul.




bâtrân pe barcă-
nemișcată vrabia
în copacul gol.

o mie si una de idei în acest \"lant\" care strabate si ne umple de farmecul parfumat al timpului
desigur ,eforturile lui Bia (si nu numai )sunt mereu concludente
zi buna,vorba ta Bia!

Mulțumim mult de trecere și pentru cele două poeme inspirate din poze. Pentru primul poem aș avea o mică sugestie pentru ultimul vers.

copac dezgolit-
luna plină pe apă
bătrânul vâslaș.

Aveți aici un contrast foarte frumos între copacul dezgolit și luna plină. Și bătrânul vâslaș ar putea fi chiar luna plină sau vâslașul din poza noastră. Desigur luna nu vâslește, dar ea se ”plimbă” pe luciul apei pentru că i se schimbă poziția pe cer și de ce să nu visăm? Ambiguitatea dă un plus poemului.

Magdalena Dale

Angela,

mulțumim că ai trecut pe la noi. povestea este dusă de apă și doar apa o știe cel mai bine.

zile senine,

bia

Poemele și imaginile curg unele din altele, având în același timp frumusețe de sine stătătoare.

Adaug și eu un haiku:

pescarul singur
privește răsăritul -
liniște pe mal

mulțumim de semnul lăsat și de poem. liniște pe malul fluviului, doar liniște.

toate cele bune și spor la scris,

bia

De abia astăzi, spre rușinea mea, văd această frumoasă taiga cu luna oglindită, cu barca și pescarul, cu valul de ceață groasă de la începutul iernii.
Încerc să-mi redau un gând:

prin bătrânul fluviu
curg apele și mâlul
iar viața din el
se duce la vale
hrănind tot ce
găsește-n cale