Le Mont-Saint-Michel

excelent acest \"lant\" care reuneste atâtea talente si atâtia autori iubitori de frumos
fiecare autor a adus o contributie în cuvinte si imagini distinse,pure ,elegante radiind spiritualitatea misterioasa si profonda a acestor constructii impresionanante construite de anonimi de geniu (în cele mai multe cazuri)
le mont saint michel este un loc unde am simtit sacralitatea atingându-mi umerii desi m-am trezit într-un ocean de tursiti fascinati de aceasata minune a lumii
felicitari cristina si continua sa ne fascinezi cu eforturile tale laborioase si pline de farmec

mie personal mi-a plăcut legenda acestui loc, Sfîntul Arhanghel Mihail a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert de la Avranches și i-a poruncit să construiască un sanctuar, pe vechiul munte Tombe. locul este încărcat cu multă beneficitate. Sfîntul Arhanghel Mihail este cel mai iubit de Dumnezeu și cel mai aproape de El. Este Arhanghelul dreptății și cel care l-a aruncat din cer pe lucifer. insula în sine este frumoasă, fluxul si refluxul este impresionant iar apusul soarelui deosebit, soarele coboară în ape. poza Magdei este cea care arată cum apele se revarsă încet în golf. pozele sunt din Abația Saint Michel și din bisericuțele din jur. mulțumesc Angela pentru semnul tău. colegii s-au străduit să dea o lumină aparte aici în aceste poeme închinate acestui Arhanghel al dreptății.

bia

Cu toate că pașii nu m-au purtat pe acolo îmi dau seama, datorită imaginilor și textelor, că locul este plin de sacralitae.

Le Mont Saint Michele:
printre ziduri de piatră
plutește Harul

Nulțumesc Biei, și celorlalți, pentru această călătorie virtuală

Le Mont-Saint-Michel
mulțumesc

interesant că pe acest munte pelerinajele au început încă din secolul 12. legendele spun că mulți copii din părțile Bretaniei si a Normandiei se adunau în grupuri și mergeau la Arhanghel. ei își părăseau casele și plecau care încotro. în secolele care au urmat nu a existat o ritmicitate a pelerinajelor dar foarte mulți pelerini soseau în sat pentru a vedea mănăstirea \"construită\" prin minunea Sf Arhanghel Mihail. astăzi muntele este circulat și mii de turiști vin să vadă atît abațiile cît și mareele care sunt extrem de puternice. acest munte are o frumusețe aparte. Nicolae mulțumesc de semnul tău și de poem. harul este un dar divin, el se regăsește în inimile multor oameni, la unii în stare latentă toată viața, la alții în stare activă.

Îi felicit pe autorii: Dana Ștefan, Dan Norea, Marius Surleac, Ioana Geier, Doru.E. Iconar, Florentina.L.Dănilă, Mahmoud Djamal, Magdalena Dale, George Daryoung, Ion Rășinaru, Cristina Rusu, care au scris cele mai frumoase poeme. (Ordinea este cea din \"lanț\").

eu îți mulțumesc pentru că ne-ai felicitat pe toți. acum urmează să te felicit și pe tine pentru poemul bun care l-ai scris. și primul poem care l-ai trimis a fost foarte bun, dar mie mi-a plăcut aceasta și îți spun și de ce.

zidiri pe granit -
și pași efemeri
între flux și reflux

poemul tău are planurile bine aspectate. ai un contrast bun între zidirile construite pe granit și pașii efemeri. la tine în poem pașii sunt efemeri numai pentru că dai și explicația de rigoare, ei sunt luați de ape. ai folosit elemente reale. casele din sat sunt zidite pe granit, pentru că muntele este din granit. iar pelerinii au obiceiul să se plimbe pe nisip și să facă fotografii pînă vine refluxul. oamenii vin și pleacă, apa vine și pleacă, mereu un periplu.
mulțumesc de semn și mă bucur că ești cu noi.

Sunt frumoase. Am remarcat câteva poeme: Marius, Mahmud, Magdalena, George și Cristina. Ar fi fost o idee interesantă de pus și o versiune franceză a poemelor. Ar fi dat o patina de autenticitate mult mai puternica întregului montaj (mai ales că mai toată lumea educată din România e fluentă în limba franceză). De asemenea, niște poze originale ar fi adus și mai mult în plus, însă era nevoie de cineva care a fost personal acolo...

Nu am observat că pozele au fost făcute de Magda. Deci sunt originale. Greșeala mea.

da, pozele sunt făcute de Magda într-un concediu. cît despre traducere să știi inițial s-a dorit o traducere și în limba franceză, dar am supus la vot și a rămas varianta în limba romînă. pozele au o încărcătură a locului în sine și am lăsat această variantă simplistă numai în romînă, tocmai să nu încărcăm inutil. despre poeme ce pot să îți spun, tu ai apreciat ce te-a impresionat pe tine. fiecare dintre ele are elemente de susținere și nu uita că toate sunt făcute la temă.

mulțumim Marian de semnul tău. sper să putem colabora la proiectele viitoare, în funcție și de timpul tău.

bia

Înainte de toate, felicitări Magdalenei Dale pentru fotografii. Eu nu mă pricep la fotografie, când vine vorba de mijloace tehnice de realizare, dar cu atât mai mult apreciez lucrurile făcute de alții, la care eu nu mă pricep.
Felicitări tuturor autorilor și Cristinei pentru realizarea întregului.
Mi-au atras în mod deosebit atenția două poeme:
„zidiri de granit -
și pași efemeri între
flux și reflux” (IP Gârda)
pentru contrastul dintre efemerul pașilor și trăinicia zidurilor.

„cerul nesfârșit -
între ziduri și copaci
în treacăt umbra” (Mahmud Djamal)
pentru impresia puternică pe care a lăsat-o asupra mea ultimul vers.

Mi-au plăcut și celelalte. Din păcate, nu posed darul comentariilor. Însă îndem pe aceia care îl au, să analizeze critic pe cele pe care le consideră demne de analizat. Pentru mine, a fost un (alt) experiment interesant și bucuria de a fi împreună cu voi, în cadrul acestui proiect.
Cristina, după cum știi, eu am fost pentru varianta traducerii.

Le Mont Saint Michel este locul pe care îl păstrez în suflet pentru totdeauna. Este din punctul meu de vedere un loc magic. De altfel se spune că reprezintă pentru Europa ceea ce reprezintă piramida lui Keops de la Gizeh pentru Egipt. Nu mă întind aici cu istoricul acestui loc pentru că ar însemna să plictisesc cu amănunte pe care poate le știu majoritatea colegilor. În schimb pot să vă spun că în fiecare vară se organizează spectacole de sunet și lumină în vechea citadelă. Între zidurile acelea reci și masive întâlneai pe cineva care interpreta la violoncel piese din repertoriul preclasic sunete care te însoțeau până când întâlneai pe altcineva la un clavecin și din nou erai însoțit de alte sunete care parcă încălzeau atmosfera sobră învăluindu-te într-o mantie de visare. Dar cea mai mare minune pentru sufletul meu a rămas fluxul și refluxul. Sunt anumite zile când fluxul este destul de mare și această rocă pe care este construită mânăstirea rămâne prinsă între ape. Este un tabel la intrare care iți indică aceste zile. Practic vizitatorii sunt nevoiți să rămână peste noapte. Sunt hoteluri care asigură cazarea deoarece mânăstirea este construită chiar în vârful rocii și până acolo pe drumurile înguste găsești restaurante si hoteluri și evident nelipsitele magazine cu amintiri. Cel mai impresionant mie mi s-a părut momentul în care vin apele. Ele vin din depărtare în valuri mici care se unduiesc ca niște brațe care parcă îmbrățișează pământul învăluindu-l. Impresionant a fost mai ales când împreună cu apa de peste tot te învăluiau sunete cristaline care parcă chemau apa. Nu am cuvinte să redau atmosfera pe care am trăit-o!

Poemele cred (sper) că au reușit să redea un pic din această magie. Dana Ștefan m-a surprins plăcut prin interpretarea originală pe care a dat-o pozei. Jocul dintre silabe accentuează originalitatea și încântă cititorul. Poemul lui Dan Norea mi-a atras atenția în special prin ultimul vers „cerul limpede” care sugerează sacralitatea, serenitatea. Sunt câteva poeme care mi-au plăcut în mod deosebit, cum este cel al Loredanei pentru ultimul vers „smerită iarba” care mi-a sugerat miile de pelerini care au venit spre Le Mont Saint Michel, deoarece în secolele trecute a constituit un loc de pelerinaj. Este și un contrast aici între albastrul înalt care mie îmi sugerează divinitatea și iarba smerită năvălind printre ziduri. Nu pot să nu remarc și următorul haiku al lui Mahmoud Djamal care cu ultimul vers „în treacăt umbra” spune sugerând tot ce se poate despre umbrele cu suflet care s-au strecurat pe lângă ziduri și copaci. Ioan P. Gârda are un poem în care este sugerată aceeași trecere efemeră pe lângă ziduri de granit între flux și reflux. Fiecare cuvânt este sugestiv și realizează un contrast puternic între pașii efemeri și zidurile de granit. Ion Rășinaru are un poem deosebit, doar că în ultimul vers aș fi pus în loc de „întreg azurul” „întregul azur”. Respectă numărul de silabe, dar mi se pare că reușește să exprime mai bine noțiunea de imensitate. Poate greșesc, este doar o părere. Toate poemele mi se par frumoase și mi-a fost foarte greu să desprind dintr-un buchet doar câteva fire.

Mulțumesc tuturor colegilor pentru poemele deosebite dedicate unui loc special.

Magdalena Dale

ce consider eu de bun augur este compatibilitatea de spirit ce face posibila, iata, o colaborare pe topicuri diferite ( exista deja 4 ateliere de lucru de acest fel) a unor autori pe o anumita factura de poezie.
din acest unghi al privirii, paginile acestea de poezie trebuiesc privite cu toata atentia, pentru ca sunt exprimari si puncte de vedere diferite in functie de structuri extrem de diferite ce pot fi reunite apoi intr/o unitate prin diversitate menita sa incante.
apoi exercitiile acestea sunt foarte benefice in ceea ce priveste constructia interioara. fie ca pagini de concurs, poezie, proza, epigrama, fie ca poeme marunte ale samburilor inveliti in miez, ideea de comunicare raportata la grup e stimulativa creativ, te exalta si te mobilizeaza totodata. toata consideratia asadar pentru initiatori.
personal, Marius Surleac m/a incantat de acesta data. poemul lui trece dincolo de cuvant, asa cum cel al Cristinei ma inalta..
nu in ultimul rand, tin sa multumesc doamnei Dale pentru imaginile oferite cu generozitate si la fel, tuturor celor regasiti aici ca autori, pe pagina.
imi e bine ca sunteti.

Linea

Loredan,Magda, Dana,

îmi place că aici s-au îmbinat elemente ca muntele, apa, abația, locul în sine care este deosebit. ce frumos sunt îmbinate toate aceste elemente în poemele noastre; Dana, tu ai pus degetul de lumină și ai urmat cursul legendei, mi-a plăcut și începutul poemului tău, Mi-ca-El, o sintagmă așezată bine; la Dan e tare frumos, se vede măreția,înaltul, cerul, tot poemul lui este sus, cuvintele exprimă înălțimea omului în interiorul lui spiritual, foarte frumos acest poem chiar că te ridică în înalt, turn, înalt, zbor, cer, și deja este undeva sus, dar cu inima; la Marius timpul pune în balanță cuvintele rostite și nerostite, aș putea să spun că este un poem gîndit bine și structurat bine, patenta vremii care nu se pierde căci cuvîntul rămîne peste veacuri; la Ioana avem contrastul între iarbă și cer, pulsul naturii se aliază la pulsul mănăstirii, la ceasurile petrecute între ziduri, ceasurile de rugăciune, unde zbaterea aceasta către înalt pleacă de la firul ierbii, un poem interior; la Doru viețile trecute și apusul sunt într-un tot, în fața altarelor au slujit de-a lungul timpului mulți preoți, vieți trecute prin fața sacrului, prin fața lui Dumnezeu, vieți închinate lui Dumnezeu pe acel altar cu jertfă de rugăciune; Loredana m-a cucerit cu iarba smerită, foarte frumos și o felicit, smerenia ierbii în fața înaltului ca și cum și iarba se pleacă și se smerește, ea nu este călcată de picior de om ci doar se apleacă; ce frumos spune acolo Djamal cerul nesfîrșit, un cer necuprins nici de soare și nici de umbre, un cer al izbăvirii, un contrast între ce este durabil și ce este trecător, umbrele și zilele omului care viețuiește după acele ziduri; Magda a fost cucerită de valurile care vin încet, încet și cuprind totul, ea trăiește clipa aceea pe care a simțit-o cînd a vizitat locul și la apusul soarelui această energie a apei încarcă ca o binecuvîntare totul în jur; despre poemul lui Gârda am scris și mai sus și acel flux și reflux l-a așezat bine dînd o notă aparte poemului; valurile din poemul lui George sunt cele care tulbură liniștea apusului, înăuntru este liniște și rugăciune, afară zgomotul valurilor, acel înger înălțat este cel care se vede în vîrful mănăstirii, un poem bun și liniștitor; pelerinii vin și pleacă, Rășinaru așează în poem marea și cerul, îmi place cuvîntul azur și aici sunt trei pelerinaje ca să mă exprim așa, marea, oamenii și cerul, care este senin și nu plin de nori. deși pelerinajul oamenilor este subînțeles, el este cuprins în acest plin al naturii.

mă bucur că ați participat și că ați rezonat cu subiectul, poemele voastre au cuprins frumusețea interioară și exterioară a insulei.

bia

Loredana te-am botezat. te-am făcut bărbat și îți mai trebuie o sabie în mînă. te rog să mă scuzi.

Nu sabie, Cristina. Eu zic altfel, când mai fac treburi de bărbat, cum ar fi reparat chiuveta, centrala (nu spun cu ce consecințe!), schimbat siguranțele, dat zăpada, etc - mai e puțin și-mi crește un c... :)
Scuze că dau pe lângă subiect, dar m-ai provocat:))
Altfel, bucuroasă tare să citesc comentariile voastre la poeme, Magda, Dana, Cristina. Le tratez ca pe lecții, din care mă străduiesc să învăț cum pot.

Îmi face placere să văd că iubitorii liricii nipone se adună și colaborează în cadrul proiectelor de genul celui de mai sus. Observ legăturile cu natura, evidențiate într-o notă calmă la Ioana, Florentina, Mahmoud; îmi plac liniile singulare, îndemnând la tăcere și la meditație din poemele lui Dan, Magdalena, Ioan, Ion ca apoi să ajung la starea de liniște sufletească, de pace interioară și simbolistica din poemul Danei, al lui George, Doru și Bia.

Felicitări tuturor!

Marius

balanța a înclinat și de această dată pentru poemul tău și mă bucură acest lucru. mulțumim pentru traducerea poemelor și postarea în pagina engleză.

toate cele bune,

bia

orice prezenta printre voi imi face o mare placere si onoare, multumsec tuturor pt micile lor perle si pt aprecierea Haiku-ului meu, eu il aleg pe al lui doamnei Magdalena Dale, Florentina.L.Danila si Ioan.P.Garda, care dupa mine, respecta cel mai mult exigentele haiku-uli veritabil.

va multumesc si la mai mare

\"Cine este facut pt lucruri mari , moare pana nu le face\" Felicitari tuturor!
si Cristina, cum frumosul nu se gaseste decat in casa care se munceste, aici, la tine acasa pe pagina se simte multa daruire, truda si bunastare sufleteasca!

..O armonie a imaginilor și textelor. Este interesant de urmărit evoluția unui colectiv de autori care lucrează independent pentru a realiza un tot. Sentimentul meu este că lanțul e mai solid ca altădată, nu văd verigi slabe. Sper să mai colaborăm și sper să mai creștem.
Mahmoud Djamal sunt onorat de faptul că ai remarcat și poemul meu. Același contrast între durabil și efemer răzbate și din poemul pe care l-ai semnat. Poate că nu e potrivit să începem să ne analizăm reciproc poemele, dar nu strică să scoatem în evidență aspecte care ne pot ajuta în viitor. Pe noi și, de ce nu, pe alții.

mulțumim că ai trecut pe la noi. noi facem aici lucruri mici dar se suflet, pe cele mai mari le lăsăm în grija celor mai merituoși spiritual.

toate cele bune,

cu drag, bia

un exercitiu pentru alintarea sufletului foarte interesant, intr-un spatiu geografic ce nu-l cunoastem toti deopotriva dar pe care-l descoperim, incepem sa-i simtim pulsul si devine un taram de care ni se face dor fara sa-l cunoastem cu adevarat. multumim Bia, Magda, Dana pentru acest voiaj, marius pentru traducerea in engleza.

george

o călătorie în care și poemul tău a fost apreciat. mulțumim de participare

bia