Cristina Rusu

Ai reușit să surprinzi cu primul poem. Este un poem chiar foarte bun. Îmi place imaginea. Planurile la acest poem dau greutate poemului. Chiar ai reușit să le construiești cu efect. Într-o zi de toamnă, un copil pleacă la școală și acel drum pentru el se deschide în lumină. Ceața se va risipi dar drumul spre lumină va rămîne deschis pentru multă vreme. Te felicit pentru acest poem.
La al doilea poem aș scoate clar ultimul vers. Verbul a dezlănțui este total nepotrivit în acest context. Ți-ar fi trebuit ceva mult mai apropiat de vîrsta copilului implicat în această acțiune. Și zburătăcind merge la o altă conjugare să zicem.
Al treilea poem l-aș scoate de tot. Este prea descriptiv și banal. Nu are nimic din frumusețea unui haiku.
Îți dau o stea pentru primul poem, care chiar este frumos, dar și pentru perseverența de a scrie haiku. Este o stea de încurajare. Mă aștept la poeme mult mai bune și mai frumos construite.
Deci, scoate te rog frumos ultimul poem și lucrează la al doilea. Sau, lasă în pagină numai primul poem și schimbă titlul. Pune simplu Haiku sau fă referire la anotimp dar să nu încarce. Nu trebuie să fie prima zi de școală. Este doar o zi de școală undeva în toamnă, poate mult mai apropiată de luna octombrie. Și nici acele puncte, puncte nu sunt corect folosite. Școala a început și nu este ceva care lasă un mister acolo, a început și atît.
Eu știu că ai vrut să arăți o zi din viața unui școlar în trei pași, cînd merge la școală, cînd se întoarce și seara acasă. Dar pentru că nu ți-a ieșit, riști ca acele două construcții să obtureze frumusețea primului poem. Pune-l singur în pagină ca să transmită acea lumină care ai văzut-o tu.

La bună inspirație Nicolae! Cu prietenie, bia

Am vrut să intru și pe postarea anterioară, dar nu am avut timp să comentez atît de multe poeme ca să vezi unde ai greșit. Acum observ că ai postat ceva mai puține și vreau să îți atrag atenția la cîteva reguli de scriere al poemului nipon. Nu știu dacă acest volum l-ai scos și pe hîrtie, întrebarea mea este dacă ai dat poemele cuiva să arunce un ochi peste ele. Normal așa se face cînd scoți un volum și este necesar mai ales la ce văd în poemele de mai sus. La poemul unu ai primul vers rupt total de celelalte două versuri. Anotimpuri cu literă mare nu arată nimic, mai ales în contextul în care poemul haiku este atît de sărac și nu e necesară ieșirea în evidență cu nimic. Poemul haiku este axat pe realitate și undeva între anotimpuri nu există. Și chiar dacă, să zicem că printr-o metaforă ai vrut să spui că nu e nici vară nici toamnă, nu văd deloc legătura primului vers cu celelalte două. Ploaia acoperă niște goluri unde? Golurile alea ce sunt? Ai un gerunziu care nu ajută iar poemul nu arată nimic, poate ceva fantasmagoric. Eu nu știu ce ai vrut să spui în acest poem. Undeva între anotimpuri ploaia acoperă niște goluri. La al doilea poem înțeleg că s-a făcut schimb de ture și nu s-a spus nici un cuvînt. Nu este un poem frumos, ca să nu mai zic că nu are nimic de a face cu regulile unui poem haiku. Nu contemplare, nu frumusețe, nu meditație, nimic. Poem muncitoresc. La al treilea poem ai o imagine, saltul broaștei clatină stelele în lac. Imaginea salvează poemul și aici ai reușit să construiești bine. Poemul patru are primul vers rupt de celelalte. Luna plină nu are treabă cu pușculița, că e plină sau goală. Eu nu am înțeles nimic de ce e doar un singur ban acolo pe lună plină. Pe lună nouă sau pătrar sunt alți bani? Nu am înțeles ideea ta. Nu vreau să te supăr dar sunt sinceră cu tine. Referitor la construcția primului vers pot să îți spun că cineva mai avansat nu ar fi scris cer cu lună plină, că toată lumea știe că luna e pe cer. Aceeași greșeală și la poemul al cincilea. Ce treabă are orfanul premiant cu crăpătura și floarea de colț? Nu știi să construiești planurile. Orfanul are treabă cu școala, locul unde crește, profesorii, ceea ce vede zi de zi lîngă el, viața care pulsează. Floarea de colț este sus în vîrful muntelui și nu se completează cu orfanul tău premiant. Nu au legătură planurile poemului, ca noi cititorii să înțelegem ceva. La al șaselea la fel, ce treabă au bătrînii cu faptul că se lasă înserarea peste sălcii?. Așa puteam să scriu; cîinele aleargă și se lasă înserarea peste sălcii sau copiii fac orice și se lasă înserarea. Poate ai avut tu o idee, dar eu nu am înțeles nimic din poem. Poemul șapte cu între două lumi la fel ca între două anotimpuri. Poemul haiku reflectă ceva clar. Bunica nu mai este și noi avem amintiri cu ea dar trebuie redat frumos și duios. Nici tu și nici bunica nu sunteți între două lumi. Și nu am văzut la nimeni care scrie haiku să folosească așa des între două lumi, anotimpuri, două etc decît ceva real; între doi munți curge o apă, între două bănci este un caiet căzut, între două păreri cineva alege una etc. La ultimul ce să zic? Este o idee aici dar cu mai multă grijă ai fi putut construi un poem mai bun. Singurul poem de luat în calcul și care are imagine frumoasă este poemul al treilea. La restul mai ai de lucrat. Și la planuri. Ți-am scris acest comentariu ca sa te ajut. E greu de scris poem haiku. Dacă te vei strădui mai mult și te vei ține de regulile de bază poți face mici bijuterii în pagina ta.

mult succes, bia

pe oră ce trece veștile sînt tot mai sumbre. Țara Soarelui Răsare este greu pusă la încercare. îmi vin imagini în fața ochilor cu acele cîmpuri frumoase de orez, soarele blînd, călugării care stau în rugăciune, cele 108 bătăi ale clopotelor și grădinile lor deosebite. ce a mai rămas din toate acestea? mulțumesc pentru semnul lăsat aici.

cu prietenie, bia

Diana,

Mulțumim de semnul lăsat aici și ne bucurăm că ți-au plăcut fotografiile și versurile. Mai treci pe la noi

Mara,

Te-ai încadrat bine, și să stii că mie personal mi-a plăcut cum ai văzut tu acele umbre lipite în imagine. tu ești mereu pe baricade aici

Ottilia,

Ține floarea asta și am să te strig floare....mulțumim tare mult că ai fost cu noi.

Ioan,

Ardelean mulțumit eu nu am văzut..glumesc. Tu nu ar trebui să fii îngrijorat de vreun vers sau poem, dar e bine că țintești cît mai sus. Ai scris bine Ioane. Mă bucur de prietenia noastră și e bine

Dan,

De fiecare dată poate întrebarea ce va mai ieși sau cum va fi lanțul, dar uite că a fost bine și datorită fotografului, care ne-a dăruit aceste splendide imagini, noi am rezultat restul. Tu ești aici în gașca prieteniei, și stai cu noi.

Loredana,

Mi-am dat seama că ești ocupată, și de aceea nu am insistat. Tu ești oricum aici cu noi și vei rămîne o za din acest lanț.

Vă mulțumesc pentru prietenie și bucuria reîntîlnirii, bia

Poemele sînt atent construite, dar știi și tu că la orice lucrare se poate reda imaginea și mai bine. Construcția unui poem haiku este uneori mai dificilă decît pare, și spun asta pentru că e greu să pui clipa trăită în cuvinte. Cu cît imaginea este mai bine redată prin cuvintele folosite, cu atît e mai frumos poemul. Căci nu numai imaginea trebuie să surprindă, ci și cuvîntul așezat acolo să o exprime. La primul poem este interesant cum ai explicat imaginea, dar eu aș fi schimbat ultimul vers. altă sună prea departe de ceea ce ai vrut tu să scrii acolo, sau ca să mă exprim mai bine să știi că sună undeva în afara poemului. Nu e un poem greșit, dar ultimul vers îl taie,parcă e prea abruptă încheierea. Poemul al doilea îmi place foarte mult. Frunzele au o mișcare acolo, dar ele sînt moarte. Un plan bun ai reușit, candela stinsă, frunzele dau mișcarea de viață dar ele sînt căzute, moarte, și nu mai poate fi nimic decît umbra. Dar umbra este o parte care ne arată că este lumină de undeva. Jocul acelor frunze a făcut să iasă un poem bun. Și al treilea poem este bun, nu mai bun decît al doilea, dar primul substantiv cu care ai deschis poemul l-a ajutat și i-a dat greutate. Se simte mirosul mării chiar și într-un acvariu, doar să fie unul mai mare. La al patrulea poem nu știu de ce ai folosit valuri roșii, ele puteau să fie oricum. Adică puteai așeza orice alt adjectiv. te las pe tine să îmi explici ce ai văzut tu, și de ce roșii. Poemul cinci este unul cu o imagine deschisă, firească este un haiku scris după toate regulile, și chiar dacă nu are acel element surpriză este un haiku bun. La poemul șase mai e de lucrat. Nu este reușit, părerea mea. Cred că trebuie să îl lucrezi cu mai multă atenție. La poemul șapte aș lucra ultimul vers. Cred că am înțeles ce ai vrut să spui acolo, fata nemăritată și buburuza pe geam. Cred că ai fi putut să îl faci mai clar. Sau poți să îl lași și așa, la urma urmei nu e chiar o problemă, se înțelege. Opt și nouă două poeme interesante, așa ca de sfîrșit. Mi-a plăcut ultimul vers de la poemul opt. Foarte fin adusă imaginea în cuvinte. este un poem frumos și sensibil. La nouă îmi place cum ai îmbinat cuvintele, iar imaginea este tare frumoasă. Substantivul ulucă e cheia întregului poem. Viața se scurge încet, anii trec și semnele rămîn. Este reușit. În concluzie îmi plac poemele doi, opt, nouă. Mă bucur că ai luat scrisul în serios. Ți-am văzut și poemele de data trecută, între cele de atunci și acestea de acum nu sînt diferențe foarte mari, dar se observă la astea din urmă că imaginile sînt mult mai atent așezate în scris. Construcția este mai bine aleasă, potrivirea cuvintelor în context mult mai apropiată de perfecțiunea clipei. Succes în continuare.

cu prietenie, bia

dacă ai intrat la poemul Loredanei și ai susținut sus și tare că nu este haiku se vede clar că nu ai citit poeme haiku prea multe. intră pe Kukai și ai să vezi multe materiale acolo. ai să vezi cum scrie Eduard Țară, Șerban Codrin..etc. nu se cramponează nimeni de o silabă, nici chiar de două.

acum să îți spun că ce ai scris tu aici nu este nici pe departe haiku. nu ai aspectat kigo și cerbii tăi buciumă metafore. citește despre poemul haiku, regulile în primul rînd și apoi o să îți dai seama că acest poem, care la prima vedere pare simplu nu este chiar atît de simplu de scris.

pornește de la primul vers și încearcă să reconstruiești și pune un kigo clar. dacă scrii haiku înseamnă că știi ce este. intră totuși pe Kukai și vezi acolo tot ce îți trebuie.

spor la treabă
bia

Vreau să mai completez ceva. Eu îți mulțumesc foarte mult pentru prietenia și încrederea acordată. Ți-am trimis un email și ți-am spus doar că facem un gunsaku ți-am dat tema principală muntele Fuji și anotimpul, imaginea de fapt. Tu ai lucrat frumos și mi-ai trimis un poem bun, chiar dacă eu nu ți-am explicat pe larg proiectul nostru. Ar fi trebuit să îți explic pe larg și îmi cer scuze pentru acest lucru. Sinceră să fiu nu am știut că nu ai toate datele necesare despre un gunsaku, dar meriți o notă de zece pentru că ai participat la un poem cînd un prieten te-a invitat.

bia

La poemele din urmă (Tîrziu) s-au trecut cu vederea unele greșeli (deși era de lucrat la ele ca să fie haiku). În primul rînd, la acestea pe care le-ai postat astăzi scoate repede de acolo încadrarea. Chestia aia nu este haiku. Deci scoate cît poți de repede încadrarea și refă poemul. Construcția e greșită. Nu are ce căuta noaptea cu soarele așa cum ai așezat tu versurile. Cerșetorii pot căuta umbra dacă este soare sau pot căuta căldura dacă este noapte. Ghemuiți duce cu gîndul la frig. Trebuie un kigo „de frig” atunci. Soare(le) trebuie articulat. Cerșetorii de obicei caută noaptea adăpost în cotloane. Stau băgați pe undeva. Să zicem că stau pe stradă că nu au găsit loc de adăpost dar tot nu merge pentru că ei ziua stau pe stradă (căutăm realitatea în haiku) și cerșesc. Noaptea pe stradă se pot întîmpla multe lucruri și se poate face haiku pornind de la acest vers. Te-ai dus în propoziție, adică în descriptiv „noaptea pe stradă cerșetorii ghemuiți caută soare”. Sună ca naiba și-așa. E nevoie de kireji. Trebuie să desparți planurile. Trebuie kigo sau cuvînt cheie. Poți spune ceva de un cerșetor care caută mîncare sau care își duce căruțul, sacoșa undeva. Dar tot ai nevoie de un kigo și e greu tare în 17 silabe să așezi ideea. Ți-ai dat seama sau poate că nu. Îți las acest com ca să nu crezi că poemul e bun și să scrii și altele de acest fel. Ești la început și ai nevoie să citești materiale. Păi altfel nu se poate scrie corect. Dacă nu ai pe cineva care să îți corecteze poemele trebuie să cauți. Sigur nu te-ar fi lăsat să pui chestia asta cu denumirea de haiku. Citește, muncește, dă dovadă de seriozitate și nu posta oricum, orice.

Un an bun plin de sănătate, prosperitate și vise împlinite.
La mulți ani dragi poeți!

Multă sănătate Teodor și spor la scris!
Prietenii tăi se bucură și citesc cu drag cărțile tale.
Ți-ai făcut un plan pentru anul acesta sau viitor, mergi mai departe așa cum ți-ai programat. Scrie cu bucurie și împărtășește din această bucurie celor dragi.
Te felicit pentru munca ta și mult succes!
Cu prietenie, bia

1 și 3 sînt haikuuri, 3 este senryu. Nu mai înstelez pentru că textul este evidențiat deja. Pot spune că ambele poeme haiku sînt grozav de bune. Primul poem ne descoperă inocența copilului și frumusețea copilăriei. Ultimul este trist dar este foarte bine lucrat. Ai avut o idee bună să asociezi zăpada pufoasă cu vata de zahăr. Îmi place adjectivul sărman, bine găsit. Te felicit pentru poeme Dane. Brava!

Cu prietenie, bia

Răzvan,

îți mulțumesc că ai trecut pe la mine și ai lăsat un semn la acest poem. spor la scris și ție.

cu prietenie, bia

Așa cum spui tu Magda, poemele sînt „… povestea anotimpurilor din viața noastră, a sufletului care se simte îngemănat cu natura”, pentru că prin simțire dai drumul cuvîntului pornit din suflet și îmbinat cu fotografia, imaginea naturii (și Ottilia scrie în comul ei despre asta).
Poemul cel mai cunoscut al lui Shiki este cel pus în oglindă cu poemul Anișoarei. În 1892, după un pelerinaj, în drumul de întoarcere la Tokyo, poetul se oprește la Nara și încîntat de frumusețea locului dar și cunoscător al istoriei zonei, se exprimă: „am mușcat curmala clopotele au bătut Hōryū-ji”. Poate că s-a gîndit la gustul dulce al curmalei care era oferită șogunilor ca dar. Există un templu Zuirin-ji, numit și „templul Kaki”, adică al curmalei, unde sătenii din zonă, din satul Hachiya, aduceau curmale uscate în coșuri și le puneau într-o cameră din templu, special amenajată pentru aceasta. Familia imperială trecea și gusta din aceste curmale. Un poem, cuvinte așternute în mijlocul naturii, o clipă, o imagine, așa cum spunea el, o „shasei” – schiță, desen după natură. Shiki ne bucură sufletele cu poemele sale, noi încet, încet pe lîngă maestru încercăm să facem „shasei”.
Îți mulțumesc Magda că ai fost alături de noi. Mulțumesc și pentru cuvinte.


Mihaela,

Găsim momente să fim împreună. Ne întîlnim pe marginea acestor versuri, prieteni vechi și noi, să aducem un strop de frumos din sufletul nostru. Îți mulțumim de participare.

Vă mulțumesc tuturor. Îi mulțumim, nu în ultimul rînd, agoniei, că ne-a dat întotdeauna prilejul să ne adunăm în jurul poeziei. Cu prietenie, bia

Livia dragă,

îți mulțumesc că ai venit cu noi. am vrut să văd cu ce poeme veniți, cu ce fel de kigo, ca să știu cum pun în oglindă. a trebuit să fiu atentă cum distribui fotografiile ca să se potrivească. poemul cu bujorul este atît de frumos...
mie îmi place tare mult Shiki. este la sufletul meu. îmi pare rău că s-a stins atît de tînăr (35 de ani,) și nu am putut să ne bucurăm de o operă a lui mai vastă.


Ottilia prietena noastră de un mileniu,

tu ești tare drăguță și ai venit mereu cu semne de lumină. îți mulțumim pentru prietenia ta. mă bucur că scrii și tu haiku. ne citim.

vă mulțumesc frumos. cu prietenie, bia

Ei, uite Teodor că a intrat comentariul în căsuță de două ori, ca să îți mulțumesc de două ori. Nu știu pe ce am apăsat.

De două ori cu prietenie, bia :))

Recunosc că am avut o surpriză să văd că te-ai apucat serios de treabă și chiar ai scris micropoeme în noua ta carte. Eu te felicit sincer! Văd că vrei să abordezi și genul nipon în proiectele tale. Am vrut să te bucur invitîndu-te alături de noi la acest proiect cu poeme în oglindă lîngă maestrul Shiki. Cine știe, poate că anul viitor vei scoate o carte de haiku. Ar fi extraordinar!
Uite așa s-a întîmplat, ca să ai poeme gata chiar la proiectul cu Shiki. Poate că nimic nu este întîmplător.
Aici chiar și fotografiile sînt ceva mai sobre. Natura, liniștea, meditația, pacea interioară, se armonizează în elementele naturii, așa cum și maestrului îi plăcea foarte mult. Natura este importantă în scriitura sa. Îți mulțumesc că ai venit alături de noi și sper că te voi găsi aici pe agonia, cu poeme haiku. Voi intra în pagina ta și voi comenta. Poate ai văzut că și Ottilia scrie haiku. Mă bucur că și ea s-a apropiat de acest gen. ( te-aș fi invitat cu bucurie Ottilia, dar pe emailul vechi nu primesc răspuns, eu ți-am mai scris).

Teodor mulțumim încă o dată că ai fost cu noi. Cu prietenie, biaRecunosc că am avut o surpriză să văd că te-ai apucat serios de treabă și chiar ai scris micropoeme în noua ta carte. Eu te felicit sincer! Văd că vrei să abordezi și genul nipon în proiectele tale. Am vrut să te bucur invitîndu-te alături de noi la acest proiect cu poeme în oglindă lîngă maestrul Shiki. Cine știe, poate că anul viitor vei scoate o carte de haiku. Ar fi extraordinar!
Uite așa s-a întîmplat, ca să ai poeme gata chiar la proiectul cu Shiki. Poate că nimic nu este întîmplător.
Aici chiar și fotografiile sînt ceva mai sobre. Natura, liniștea, meditația, pacea interioară, se armonizează în elementele naturii, așa cum și maestrului îi plăcea foarte mult. Natura este importantă în scriitura sa. Îți mulțumesc că ai venit alături de noi și sper că te voi găsi aici pe agonia, cu poeme haiku. Voi intra în pagina ta și voi comenta. Poate ai văzut că și Ottilia scrie haiku. Mă bucur că și ea s-a apropiat de acest gen. ( te-aș fi invitat cu bucurie Ottilia, dar pe emailul vechi nu primesc răspuns, eu ți-am mai scris).

Teodor mulțumim încă o dată că ai fost cu noi. Cu prietenie, bia

Shiki este un poet fabulos. Poemele sale sînt deosebite și pline de înțelesuri. Noi ne-am străduit să lucrăm cît mai îngrijit. Mă bucură mult semnul tău. Te-aș fi invitat dar tu nu scrii lirică niponă.


prietene, îți mulțumim și că ești mereu aproape de acest gen de poezie.

cu prietenie, bia

Ai început anul în forță. Îți doresc multă sănătate și spor la scris. Să ai și inspirație bună, să mai scoți cărți, ca noi să le citim cu plăcere.

Îți trimit pe email adresa să pui la poștă te rog și pentru mine un volum. Sînt foarte curioasă să văd cum ți-au ieșit micropoemele.

Brava Teodor. Muncă, muncă, dar uite că încununată de succes. Bia

îmi place acest pasaj al poemului tău. pare o trăsnaie adolescentină construită firesc. hai să îți povestesc cum a bătut Barcelona pe Atletico la ei acasă, în meciul care s-a terminat chiar de vreun sfert de ceas, în timp ce tu îți arăți măiestria la gătit niște paste bune. na! vezi că se pot inversa rolurile. glumesc. oricum, plăcută treaba cu bălăngănitul picioarelor.
cînd eram copii, ne urcam pe acoperișul blocului și priveam cum apune soarele. cel mai des în vacanțe. nu știam noi de băuturi alcoolice, beam sucurile care erau pe atunci și mîncam biscuiți cu cremă, dar era atît de plăcut. citind poemul tău, uite că această amintire mi-a adus un zîmbet. oare cum ar fi să ne adunăm acum toți și să privim apusul împreună? și de sus, totul se vedea atît de frumos!
îți mulțumesc pentru această amintire. știu că tu ai vrut să bifezi aici și o amintire despre o legătură sufletească dintre un el și o ea, dar eu mi-am amintit de gașca mea de atunci.

"ți-aduci aminte?
să ne suim pe acoperișul lumii
cu un pahar de șampanie dacă nu
măcar cu o bere
și să ne bălăngănim picioarele
să ne spunem chestii care
să nu ne trădeze sentimentele
eu despre fotbal când
n-am fost în viața mea la vreun meci
tu despre rețete culinare deși
nu te-ai pricepe nici la vârsta asta să frigi un cartof pai"

te salut prietene. bia

Este un poem bun. Îmi place felinarul tău. Ai planuri, ai kigo. O imagine sugestivă și interesantă. Puțină tristețe aici. Se poate interpreta și că nu mai există nimeni la casa respectivă. Felinarul a ruginit pe ram, zorile sînt demult duse.
Îți las un felinar aprins pentru poemele tale viitoare. Cu speranța că vei reveni și cu alte imagini bune. Mă bucur că vrei să te apropii de acest gen.

cu prietenie bia