Poezie
pickpocket
1 min lectură·
Mediu
n-am mai avea curajul acela
ți-aduci aminte?
să ne suim pe acoperișul lumii
cu un pahar de șampanie dacă nu
măcar cu o bere
și să ne bălăngănim picioarele
să ne spunem chestii care
să nu ne trădeze sentimentele
eu despre fotbal când
n-am fost în viața mea la vreun meci
tu despre rețete culinare deși
nu te-ai pricepe nici la vârsta asta să frigi un cartof pai
toți anii până acum
par în transhumanță, nu-i așa?
întâmplările au păscut până la rădăcină
ierbile noastre tinere și au urcat apoi mult prea sus
aspirațiile ne-au ros pe dinăuntru iar lumea ne încape
în buzunarul de la piept - stai
careva
m-a buzunărit - mi-a luat până și
dopul de la șampanie
pe care îl țineam drept talisman
cum ar putea lumea să se fure pe sine, nu știu...
044504
0

cînd eram copii, ne urcam pe acoperișul blocului și priveam cum apune soarele. cel mai des în vacanțe. nu știam noi de băuturi alcoolice, beam sucurile care erau pe atunci și mîncam biscuiți cu cremă, dar era atît de plăcut. citind poemul tău, uite că această amintire mi-a adus un zîmbet. oare cum ar fi să ne adunăm acum toți și să privim apusul împreună? și de sus, totul se vedea atît de frumos!
îți mulțumesc pentru această amintire. știu că tu ai vrut să bifezi aici și o amintire despre o legătură sufletească dintre un el și o ea, dar eu mi-am amintit de gașca mea de atunci.
"ți-aduci aminte?
să ne suim pe acoperișul lumii
cu un pahar de șampanie dacă nu
măcar cu o bere
și să ne bălăngănim picioarele
să ne spunem chestii care
să nu ne trădeze sentimentele
eu despre fotbal când
n-am fost în viața mea la vreun meci
tu despre rețete culinare deși
nu te-ai pricepe nici la vârsta asta să frigi un cartof pai"
te salut prietene. bia