cristian catalinoiu

pleoapele îi flutură ca niște aripi ciudate tot curcubeul s-a prins de părul ei împănat și nu-l mai scapă e o poză toată neașteptată iradiată din însăși starea de înserare sticla de bere i se

acum, aș fi putut să pun oricum mâna acolo tu nu mai erai prin preajmă prin apropiere nici atât gemeau întâmplările de-atâta substanță pe care n-o percepeam imediat ci numai uneori când ploile

el o cunoaște pe denisa o știe îi spune pe nume își drege glasul la ea și se vaită să-l întrebe ce are viața se repede-ntre ei cu patru sau chiar mai multe picioare e oarece vânzoleală pe-aici se

fiul tău nu mai există l-au cules muștele pe drum niște erinii înțelepte și bete m-am autoflagelat pentru el m-am degradat în sinuozități calme și drepte ca o morală recognoscibilă dar fiul

era șarpe adineauri se șerpise în marginea foii ăleia pline de atâtea cuvinte încât începea să sâsâie să releve adevăruri și băi de sentimente ea vorbea alene transpusă pe hârtie plină de

în seara asta nemțoaica a devenit nicol ea noua săsoaică ce colonizează acum sibiul nemțoaica se mângâie de numele ei franțuzit cu gura lui bebe aflată în mare vogă ai primit mesaj de la gagică,

specimenul ăsta e atât de adâncit în el ochii voștri ciclopici foarfecă întreit ghearele gândurilor structurați polifemul în politețuri nebănuite și nu zice gura voastră la unisonul

aici spațiul se hrănește cu aplauze se îmbibă de ele duhnește pe-aici a aplauze eterne ca și clipa în care așteptăm să se aplaude mâinile unele de altele într-o veșnicie continuă a

ăștia pun pianul în mijlocul scenei ca să nu-l vadă suspușii pe de-a-ntregul poate vor reuși chiar notele să le-asculte pe jumătate tăiate înalte și joase toate la jumătate cum la jumătate se

du-o și sărut-o îmi tot spune ăsta bolnav de îndemnuri plimb-o pe stradă folosește mai puțin substantivele și mai mult mișcarea nu te-ncurca în adjective fie ele și definitorii ideile toate

și erau secundele lungi în noi cei doi stăteau la aceeași masă două extremități ale acelorași întâmplări ale serii ar fi vorbit despre trecut despre sinuciderile curente o să mă omor să mă

și poate m-aș prăvăli acolo în semnele băute ale cafelei să mă citești dimineața și câteodată la prânz să mă cuprinzi în oboseala buzelor lipsite de vorbă și poate m-aș aromi la foșnetele

oamenii au ticuri gesturile îi stăpânesc necontenit fără silință oglinda îi arată limpezi numai când o întreabă când o privesc apele se schimbă devin fărâmicioase și agitate neastâmpăr foarte

ți-aș putea scrie orice dar aș minți mai bine mă scriu doar pe mine în pagina asta desfundată de sunete și amintiri să auzi citind cum orologiul împerechează bătăile gongului cu aerul tot mai

și tot aș sta la balcon să mă fac tot o privire și apoi să m-azvârl prin sala unde oamenii stau și ascultă cu privirile întotdeauna la pândă cu urechile foșnind după sunete și tot m-aș preumbla

și uneori ni se întâlneau serile persistente și lungi se ciocneau ușor una de alta cât să se simtă mai stăpâne pe ele uite cristian au înflorit magnoliile ochii uitau să mai plece din flori ne

ce ai uitat să străbați din mine a putrezit s-au lepădat resturile de trup ca un noroi mort năpădit sub picioare s-au zvârlit undeva în materie hăituite de colții ei materiali de asemenea și

și nici n-a urcat sunetul pân’ la noi se târa slab și palid de-așa neputință pe mocheta întinsă ca o disperare sub scaune se scurgea ca o vâscozitate oarecare pe sub tălpile auditorilor cumințiți

harnic pisicii îi dau duhul să-l curețe de neliniști de plictis de ce-o mai fi să-i răzuie puțintel ciobiturile vieții ianoș preumblă alene catifeaua ei mieunată prin cotloanele serii viețile i

în colțul ăla al ei nemțoaica își mistuia gândurile fără de nici o pricină plimbându-le agale prin barul plin de fum și preumblări de alte neasemenea gânduri le ocolea de persoane trupurile lor