cristian catalinoiu

și uite așa s-a făurit până și apărătoarea pentru bărbie să nu mai sufere vioara pielea omului plină de sunete acum protecția își face efectul zbuciumele viorii colcăie note care nu se mai lipesc

ea e o umbră desăvârșită acolo departe în brațele liniștilor neumblate e un ochi împlântat deschis în poama rodului cu trupul săltat peste noapte peste zi cu poverile grele de gânduri și

e poate un joc aici cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite e poate un joc aici înlăuntrul nostru te scoli te speli

aici poți găsi raspuns la întrebările tale mi s-a spus era simplu și incitant un răspuns la toate întrebările am înțeles că va fi structurat după felul lor lungime lățime adâncime tematică o

mâinile lor sunt lungi și fără de veste ca un pocal adâncit în licărul vinului înroșit în arome mâinile lor sunt iureș poposit în ospețe sub limba lepădată alene pe piatră fiecare lepădare

e poate un joc aici cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite e poate un joc aici înlăuntrul nostru te scoli te speli

și mâna aceasta se spălase de cealaltă treceam ca-n fiecare dimineață prin locul acela ciudat care se-ntinde preț de-un trotuar întreg de-a lungul bisericii baba era nelipsită de la locul ei se

aici poți găsi raspuns la întrebările tale mi s-a spus era simplu și incitant un răspuns la toate întrebările am înțeles că va fi structurat după felul lor lungime lățime adâncime tematică o

deodată s-au trezit întrebările alerga fata aceea frumoasă să prindă tramvaiul două pleonasme pe oră nu mai mult (cacofonii completai eu pierdut, bălării) striga după mine când eu deja nu mai

mă mișcam dupa ea ca după o umbră nu poți prinde în mâini realitatea o poți doar intui că-i acolo uneori chiar o afli preț de-o trăire sau două dar mă mișcam aievea după ea ca după o umbră ce

E uns cu miresme ciubota si-o tine felina pe glezne si-n pantecul ars cu verdeata asmute matreata pleoapele-si le prefira pe ochii brodati cu carambul micimii…trei gloate de frati ia-n brate

E o măsură în toate, râdeai strigându-mă pe nume o măsură pentru pleoapele adumbrind sarea în ploile măsurând aerul în lacrimi și o măsură în inima brăzdând fulgerele cu sânge între o șoaptă

Îi atârnau gâtul de un copac plin de mustrări mărunte -cerc de cerc- în vârful degetelor zâmbetul se mistuia acerb ca o ispășire pleoapele se umpleau de lumina desfrunzită și pe sub ramuri

În tolba unsă cu chiciură dorm săgețile cu penele zdrumicate și lemnu-nflorit sub dvere ochii tac și palma asmute ecouri pleoapele curg până la buze tăcerea preumblă prin vârfurile

SCRIU CU PIXU LU IVONA MÃ UIT AȘA PIEZIȘ PRINTRE CADAVRELE STICLELOR MÃ ÎNTREB CINE ȘI CUM ȘI ȘTIU CÃ NU S-AR PUTEA CÂTEODATÃ SÃ VÃD MAI SUS DE GURILE STICLELOR MOARTE PE STICLA MESEI ȘI STICLA

Mai rostogolești o silfidă în voluptatea aerului trasat printre promenade sau stingi țigara pentru ultima oară pe dâra de corso până îi deosebești obișnuința mai strivești călcâiul de

Mai rostogolești o silfidă în voluptatea aerului trasat printre promenade sau stingi țigara pentru ultima oară pe dâra de corso până îi deosebești obișnuința mai strivești călcâiul de