lothar sau cartea ambientului

epistolele ce ți le-am scris erau uzate deja

stăteam absent pe stâncile răsădite cândva la marginea de acum a mării

și edulcoram oarecum peisajul numai depărtări valuri și miresme de alge

niciun om nicio ființă nicio privire care să gândească fluent

că lucrurile ar fi fost altfel sau ar fi putut să fie altfel dacă

noi nu le-am fi reconstruit mereu alandala cu îmbinările ca la puzzle gata deslușite

și da ți-am scris acele rânduri la second hand când deja toate ideile fuseseră epuizate

urmele pe nisip toate șterse după ce zadarnic se imprimaseră ca o carte deschisă și niciodată citită îndeajuns nu mai apucam să fim pe fază ce mai

în fine acele rânduri n-ar fi existat niciodată dacă n-ai fi apucat să le dai curs

citindu-le pe fiecare în parte

cuvânt cu cuvânt

parcă n-ai fi știut și altfel că aici peisajul e formidabil și gol