plombe

deodată s-au trezit întrebările

alerga fata aceea frumoasă să prindă tramvaiul

două pleonasme pe oră nu mai mult (cacofonii completai eu pierdut, bălării)

striga după mine

când eu deja nu mai auzeam - mă uitam după ea și atât

aș fi vrut s-o scot la o cafea la un ceai poate

sau cine știe ce alte sălbăticii aș fi restructurat în prezența ei

acolo în intimitatea locului afundat solemn în andărgraunduri

i-aș fi pipăit atenția cu vorbele pline de miez și cu haotismul ușor al ideilor

sunt un nebun câteodată dragă mi se mai întâmplă

să sar de la un lucru la altul dar de la lucrul care ești tu sigur n-o să mai sar un timp mai departe fiindcă aici ne e locul asta ne e masa și melodia

care va urma sigur va fi a noastră dacă n-ai

alerga frumoasă după tramvai și cumva l-a prins fiindcă până

am ridicat privirea din mine nu mai era decât urma parfumului ei lunecând

leneș peste noroaie am plecat de acolo și atât