hârțogăreală

și iar s-a-nstăpânit pe aici foaia asta strălucitoare

foaie de lux neobișnuită mâinilor noastre mângâietoare de ciorne

refuzate ideii de hârtie aptă scriiturii

au! vorba deja s-a-nglodat în cuvinte-ncurcate

foaia însă o suportă sticlind sub cohortele de fum

de data aceasta e rândul sălii fumătoare să ne cuprindă în ea

ca o amantă ce ne ademenește în permanență s-o cercetăm înăuntru

zidurile încă strălucesc (întocmai ca foaia asta fină sub muchia palmei scriinde)

e o spoială a gustului care se emancipează

scapă de sub nostalgiile nopților petrecute între buzele sticlelor de bere ieftină

acum rafinamentul foșnește până și-n subpământul odinioară primitor de buzunare golite (de

tristețe, de rele, de orișice negativisme hămesite)

totul e luciu foaie cărămizi zumzet până și fumul pare că vrea să sticlească

o străluceală

vorba devine peltică și tace