baba de dimineață

și mâna aceasta se spălase de cealaltă

treceam ca-n fiecare dimineață prin locul acela ciudat care se-ntinde preț de-un trotuar întreg de-a lungul bisericii

baba era nelipsită de la locul ei se cuibărea răbdătoare într-o așteptare îndelungată

și ca întotdeauna se uita insistent la și după mine o pivire opacă dar fixă scociorând prin materia ce treceam prin fața ei

ziua se anunța nudă când tocmai se dezbrăca de soare de ieri și de gândurile aburite parcă ale trecătorilor rămași în trecere pe trotuare

era parcă o staționare a vremii în locurile alea străbătute neîncetat într-o permanență devenită un static firesc

așa că mâinile se spălau una de cealaltă la fel de normal precum baba rămânea cu privirea uitată între degetele mele