cristian catalinoiu

mâinile lor sunt lungi și fără de veste ca un pocal adâncit în licărul vinului înroșit în arome mâinile lor sunt iureș poposit în ospețe sub limba lepădată alene pe piatră fiecare lepădare

aici poți găsi raspuns la întrebările tale mi s-a spus era simplu și incitant un răspuns la toate întrebările am înțeles că va fi structurat după felul lor lungime lățime adâncime tematică o

era șarpe adineauri se șerpise în marginea foii ăleia pline de atâtea cuvinte încât începea să sâsâie să releve adevăruri și băi de sentimente ea vorbea alene transpusă pe hârtie plină de

e poate un joc aici cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite e poate un joc aici înlăuntrul nostru te scoli te speli

și uneori ni se întâlneau serile persistente și lungi se ciocneau ușor una de alta cât să se simtă mai stăpâne pe ele uite cristian au înflorit magnoliile ochii uitau să mai plece din flori ne

Mai rostogolești o silfidă în voluptatea aerului trasat printre promenade sau stingi țigara pentru ultima oară pe dâra de corso până îi deosebești obișnuința mai strivești călcâiul de

Și poate locul ți s-ar fi lepădat de tăcere cu dansurile sorbite îndelung din pântecul lunii cu iarba purtată între copite de cerbi până la ramurile coarnelor spintecând cerul ca săgeata unui

seara m-a-njunghiat pe nerăsuflate poftă de râs poftă de râs nevoie fulgerată între umbră și noapte podeaua răsuflă pașii lăsați întru neputință poftă de râs poftă de râs haina chipului se

sunt un cârlionț deghizat în bărbat dragostea mea plutitoare se farmecă de fiecare alunecare a privirii peste formele fecunde le-aș dori pe toate unde naiba să le caut să le găsesc să le

a sosit păru-i tras cu grebla-n jos și cu luciul parfumat soarbe mâna de bărbat ce din el se scurge tandră ochii cu miros de ambră simt privirea lui cum sună dup-o buză ca arvună și-n chenarul

am lăsat în sertarul cu sunete orice expresie vreun gând obosit privirile pe tine le-am istovit și am plecat apoi la piață la cumpărături o legătură de virgule bune de aromat înțelegerile

În seara aceea ai trecut pe langă piatră cântând părul ți se tulbura pe apusuri înroșind vremea cântecul se înfășura pe ochii mei renegați dar în seara aceea ai uitat mâinile pulsând pe

e ca un arc așteptând să tragă mișcarea ei se mlădie sub privirea oprită am amuțit draga mea nimfă de seară am încremenit întru nemișcările tale acum cobor noaptea peste ferestrele noastre să

mâna mea e ca o minte lipsă mugește în aer suplinește vorbele rotunjește cuvintele intens până devin colțuroase sunt un muc infernal prelins pe un postament de profesie alcătuirea mea e

Seara asta se dezleagă de noi se preface in părul ei încărcat de uitări luminoase și se duce în lume ce mai urla devocika în sania lui alecsei cum mai răspândea fluturii din pielea ei miroseau

mă mișcam dupa ea ca după o umbră nu poți prinde în mâini realitatea o poți doar intui că-i acolo uneori chiar o afli preț de-o trăire sau două dar mă mișcam aievea după ea ca după o umbră ce

mai am trei litere de libertate apoi mă voi deda ochilor simandicoși care mă vor desculța la picioare îmi vor pune șireturi la unghii cravate la buricele periate ale degetelor și hai să

și mâna aceasta se spălase de cealaltă treceam ca-n fiecare dimineață prin locul acela ciudat care se-ntinde preț de-un trotuar întreg de-a lungul bisericii baba era nelipsită de la locul ei se

pleoapele îi flutură ca niște aripi ciudate tot curcubeul s-a prins de părul ei împănat și nu-l mai scapă e o poză toată neașteptată iradiată din însăși starea de înserare sticla de bere i se

acum, aș fi putut să pun oricum mâna acolo tu nu mai erai prin preajmă prin apropiere nici atât gemeau întâmplările de-atâta substanță pe care n-o percepeam imediat ci numai uneori când ploile

E un poet de limbă literară pe la încheieturi nu sumară cu dârlogii atârnând nepăsarea în vânt e un cățărător pe cuvânt cu gamba-ngroșată de-atâta uitare pe zăduful ideii niciodată ușoare e un

noaptea dintre noi asta înseamnă că atunci era ca acum (referințele nu se resimt decât mai târziu după ce s-au consumat) uite dă mâna să ne petrecem mâinile unul după altul o să-ți rostesc