mâinile lor sunt lungi
și fără de veste
ca un pocal adâncit în licărul vinului
înroșit în arome
mâinile lor sunt iureș
poposit în ospețe
sub limba lepădată alene pe piatră
fiecare lepădare
aici poți găsi raspuns la întrebările tale mi s-a spus
era simplu și incitant
un răspuns la toate întrebările
am înțeles că va fi structurat după felul lor lungime lățime adâncime tematică
o
era șarpe
adineauri se șerpise în marginea foii ăleia pline de atâtea cuvinte
încât începea să sâsâie
să releve adevăruri și băi de sentimente
ea vorbea alene transpusă pe hârtie
plină de
e poate un joc aici
cu diminețile petrecute fără oprire sub pașii mei
cu zorii scuturând încă adormiți zațurile nopții niciodată sfârșite
e poate un joc aici înlăuntrul nostru
te scoli te speli
și uneori ni se întâlneau serile
persistente și lungi
se ciocneau ușor una de alta
cât să se simtă mai stăpâne pe ele
uite cristian au înflorit magnoliile
ochii uitau să mai plece din flori
ne
Mai rostogolești o silfidă
în voluptatea aerului
trasat printre promenade
sau stingi țigara pentru ultima oară
pe dâra de corso
până îi deosebești obișnuința
mai strivești călcâiul
de
Și poate
locul ți s-ar fi lepădat de tăcere
cu dansurile sorbite îndelung din pântecul lunii
cu iarba purtată între copite de cerbi
până la ramurile coarnelor spintecând cerul
ca săgeata unui
și atunci am dezbrăcat noaptea de beznă
pentru întinsul pașilor tăi
copleșiți de gânduri
ochii ți i-am deslușit de întuneric
să poți ține piatra în mână
până la tăcere
și atunci limba ți-am
seara m-a-njunghiat
pe nerăsuflate
poftă de râs poftă de râs nevoie
fulgerată între
umbră și noapte
podeaua răsuflă pașii lăsați
întru neputință
poftă de râs poftă de râs haina
chipului se
sunt un cârlionț deghizat
în bărbat
dragostea mea plutitoare
se farmecă de fiecare alunecare a privirii peste formele fecunde
le-aș dori pe toate unde naiba să le caut să le găsesc să le
a sosit
păru-i tras cu grebla-n jos
și cu luciul parfumat soarbe mâna de bărbat
ce din el se scurge tandră
ochii cu miros de ambră
simt privirea lui cum sună
dup-o buză ca arvună
și-n chenarul
uneori
de pe pajiștile surâsului ard lebede albe
legate la gât cu candoare
roșii de-atâtea văzduhuri purtate
lanțuri concave de zboruri se zămislesc
în spațiile înalte
și vânzolesc criteriile
am lăsat
în sertarul cu sunete orice expresie vreun gând obosit
privirile pe tine le-am istovit
și am plecat apoi la piață la cumpărături
o legătură de virgule bune de aromat înțelegerile
În seara aceea ai trecut pe langă piatră
cântând
părul ți se tulbura pe apusuri
înroșind vremea
cântecul se înfășura pe ochii mei renegați
dar în seara aceea ai uitat
mâinile pulsând pe
e ca un arc așteptând să tragă
mișcarea ei se mlădie sub privirea oprită
am amuțit draga mea nimfă de seară am
încremenit întru nemișcările tale
acum cobor noaptea peste ferestrele noastre să
mâna mea e ca o minte lipsă
mugește în aer
suplinește vorbele
rotunjește cuvintele intens până
devin colțuroase
sunt un muc infernal prelins
pe un postament de profesie
alcătuirea mea e
Seara asta se dezleagă de noi
se preface in părul ei încărcat de uitări luminoase
și se duce în lume
ce mai urla devocika în sania lui alecsei
cum mai răspândea fluturii din pielea ei
miroseau
mă mișcam dupa ea
ca după o umbră
nu poți prinde în mâini realitatea
o poți doar intui că-i acolo
uneori chiar o afli
preț de-o trăire
sau două
dar mă mișcam aievea după ea
ca după o umbră ce
mai am trei litere de libertate
apoi
mă voi deda ochilor simandicoși care
mă vor desculța la picioare
îmi vor pune șireturi la unghii
cravate la buricele periate ale degetelor
și
hai să
și mâna aceasta se spălase de cealaltă
treceam ca-n fiecare dimineață prin locul acela ciudat care se-ntinde preț de-un trotuar întreg de-a lungul bisericii
baba era nelipsită de la locul ei se
pleoapele îi flutură ca niște aripi ciudate
tot curcubeul s-a prins de părul ei împănat
și nu-l mai scapă
e o poză toată
neașteptată iradiată din însăși starea de înserare
sticla de bere i se
acum, aș fi putut să pun oricum mâna acolo
tu nu mai erai prin preajmă
prin apropiere nici atât
gemeau întâmplările de-atâta substanță pe care n-o percepeam imediat
ci numai uneori când ploile
E un poet de limbă literară
pe la încheieturi nu sumară
cu dârlogii atârnând nepăsarea în vânt
e un cățărător pe cuvânt
cu gamba-ngroșată de-atâta uitare
pe zăduful ideii niciodată ușoare
e un
noaptea dintre noi
asta înseamnă că atunci era ca acum
(referințele nu se resimt decât mai târziu după ce s-au consumat)
uite dă mâna să ne petrecem mâinile unul după altul
o să-ți rostesc