rara avis

pleoapele îi flutură ca niște aripi ciudate

tot curcubeul s-a prins de părul ei împănat

și nu-l mai scapă

e o poză toată

neașteptată iradiată din însăși starea de înserare

sticla de bere i se pare o flacără tare

ascunsă uneori între buzele jucăușe

nu sărută (nu-mi preleva complicatele tușe ale rujului consumat peste carne) (evită atingerea

ta să îmi sfarme vreo fărâmă de culoare)

ochii ei lungi se adâncesc într-un mov care doare ochiul meu sfărâmat

încă pe stupoare negare mirare chemare

e aici prinsă în plasa nerăbdărilor noastre

ne oferă imagini tari prea albastre pentru albul retușat lin pe viață

zburdă o animalitate prin ea

peste față i se preumblă grija-ngrijită de sine

pleoapele-i flutură aripi și am culege-o delicat din ruine

să o zăbrelim în propria-ne nimfotecă

dinspre seara asta neașteptat de cochetă