soarele gol

el o cunoaște pe denisa o știe îi spune pe nume

își drege glasul la ea și se vaită să-l întrebe ce are

viața se repede-ntre ei cu patru sau chiar mai multe picioare

e oarece vânzoleală pe-aici se schimbă zgomote între o cameră și-alta

am putea fi umani rostește conștiința în vreunul ne-am

putea spune pe nume am rosti epitete onomatopee îndelungate

le-am urla de la o ușă la alta să stăruie-n aer cuvântul

dezbărat de formă sau sens

ne-am putea alinia capetele chiar la o aceeași minte și am

lua de mână fiecare mână a celuilalt locatar

am putea fi aidoma toți o gândire într-o clădire uitată de var

clădită doar din răcnetele noastre direcționate

până atunci el îi zice denisa se vaită se bese meselor le-așterne râgâituri își suge măseaua

și-ntinge în gel părul cu pomada spre spate